Varianta optimisto-pesimisto-realistă a autostrăzilor

De Iaşi putem să uităm deocamdată. În ceea ce privește Târgu Mureş – Borş (că şi Braşov a ieşit din schemă) în cel mai bun caz, peste un an vom avea următorul rezultat: ne urcăm pe A3 în zona Aeroportului (poate şi el funcţional până atunci) şi coborâm la Iernut, urcăm iarăşi la Câmpia Turzii şi coborâm la Cluj. Şi asta este varianta optimistă, ca la 1 decembrie 2018 să ne unim cu Iernutul.

Să intrăm în detalii, dar totuşi să n-o ameţim prea tare.

Tronsonul Ungheni-Câmpia Turzii este împărţit în 5 bucăţele. Pe prima bucată, Aeroport-Ungheni-Tîrgu Mureş (când spun Tîrgu Mureş vorbim de fapt de Ungheni, unde se coboară de pe autostradă şi se vine pe un drum expres până în zona Metro), încă nu este încheiată procedura de licitaţie. CNAIR a spus că în decembrie va comunica câştigătorul. Pe Ungheni – Ogra lucrează Strabag, Ogra-Iernut cei de la Geiger, Iernut-Luduş-Cheţani firma Astaldi, Cheţani-Câmpia Turzii grupul Straco.

Vestea bună este că, săptămâna aceasta s-a emis AUTORIZAŢIA DE MEDIU pentru toată zona Ogra – Borş.

Cea mai nasoală problemă pe acest tronson este nodul de la Iernut, care doar acum urmează să primească autorizaţia de construcţie. După autorizaţia de construcţie urmează ordinul de începere emis de inginer, iar de la acest ultim act execuţia prevede minim un an de lucrări şi aşteptări. Dupa ziua de ieri, Ministerul Transporturilor a început deja să elibereze autorizaţii de construcţii, constructorul Geiger a şi primit pentru restul lucrăriilor. Urmează zilele următoare să vedem dacă emit şi pentru nodul Iernut care este pe Lotul Astaldi.

Să presupunem că toate merg şnur până la suta de ani de la Marea Unire şi, cu toate acestea, pentru a ne urca şi coborî de vreo două ori de pe autostradă pentru a ajunge la Cluj mai avem nevoie de o minune. Şi anume: CNAIR trebuie să găsească o soluţie, o chichiţă legislativă prin care să poată să dea în folosinţă o lucrare parţială. De ingeniozitatea românului nu mă tem, dar s-ar putea să le dea peste mână Bruxellesul.

Practic pe teren, lucrurile nu arată foarte rău. Pe tronsonul Geiger, adică Ogra-Iernut a început să se toarne primul covor asfaltic pe câţiva kilometri.

Pentru a se da în folosinţă tot tronsonul, adică să urcăm la Târgu Mureş şi să ajungem la aeroportul nostru din Cluj dintr-un şut, în varianta lipsei oricărui impediment, avem nevoie de 3-4 ani.

Iaşi-Târgu Mureş se află doar la stadiul de proteste. Pentru această autostradă s-a făcut un studiu de fezabilitate din birou. Desigur, nu a fost conform cu realitatea de pe teren. Banii, în schimb s-au încasat. Ar fi nevoie de un nou studiu, dar Curtea de Conturi a zis stop! Niciun leu pe alte studii din vistieria statului. A intrat pe fir şi DNA. Cei de pe malul Dâmboviţei au găsit ei o şmecherie pe care au denumit-o: suspendarea studiului de fezabilitate. Prin suspendare înţelegându-se că, la un moment dat, se poate continua. Măcar printr-un act adiţional. Aşa că, această autostradă nu este nici măcar pe hârtie făcută ca lumea.

În Occident de ce se poate?

Păi datorită acelui cuvânt birocratico-tehnocrat: strategie pe termen mediu.

Acolo, toată hârţogăria cu exproprieri cu tot se face cu 5-6 ani înainte de execuţie. Atunci când constructorul a intrat pe teren el doar trebuie să muncească. Atât! Şi lucru cel mai important, indiferent cine este la putere în acei ani, nimeni nu mai schimbă harta infrastructurii odată decisă. E atât de simplu…

Vom reveni cu un articol, sper eu lămuritor şi pentru centurile şi drumurile ocolitoare ale urbei. Situaţia nu e roz nici acolo!