Săptămâna trecută, în data de 31 iulie, zi în care s-au împlinit 119 ani de la naşterea artistei Aca de Barbu, s-a dezvelit plăcuța comemorativă, adresată artistei, situată pe strada Bastionului nr.
Faptul că Aca de Barbu a intrat în atenția municipalității și a mass-media sighișoreană a stârnit admirația familiei artistei. Astfel, domnul Popescu Necşeşti – nepotul – a contactat telefonic redacţia Glasului Cetăţii pentru a-şi exprima emoţia şi recunoştinţa cu privire la modul în care municipiul Sighişoara omagiază această personalitate a culturii naţionale. El a mulțumit îndeosebi pentru publicarea la sfârşitul anului 2011 a Glasului Cetăţii – bilunar de informare al Municipiului Sighişoara – a unui serial despre Aca de Barbu precum şi adoptarea în ianuarie 2012 a Hotărârii Consiliului Local nr. 8 privind amplasarea unei plăcuţe comemorative pe imobilul situat pe strada Bastionului nr. 2 – la propunerea ASTRA Sighişoara.
Pe lângă mulțumirile accentuate, domnul Popescu Necşeşti a propus ca după ceremonia de dezvelire a plăcii comemorative, fiica sa în vârstă de 9 ani – moştenitoare a genei artistice a ilustrei sale străbunici – să susţină un recital de pian în Sala Festivă a Primăriei.
Cine a fost Aca de Barbu
Aca de Barbu s-a născut la 31 iulie 1893, la Sighişoara, în casa bunicilor dinspre mamă (Moldovan), fiind cea mai mare dintre cei opt copii ai familiei, stabilite la Reghin. Tatăl, Sever de Barbu, funcţionar la Banca Mureşană, era descendent direct al memorandistului P. Barbu, iar mama, Eugenia, era nepoata unui preot şi profesor, scriitorul Zaharia Boiu. Aici a urmat primele clase la Şcoala din Deal după care a fost înscrisă la Şcoala civilă de fete din Sibiu, unde și-a descoperit vocaţia muzicală trecând împotriva voinţei părinţilor la Conservatorul din Tg.-Mureş.
Deşi în anul 1910 este admisă, direct în anul II, la Academia de Muzică din Viena, după doi ani renunţă la studii din cauza unor probleme financiare, continuând în particular pregătirea muzicală cu profesorul Filip Forsten. În 1914 semnează un contract cu opera din Hamburg, însă artista va cânta pe mai multe scene ale lumii: Karlstheater, Baden bei Wien, Teplitz-Schönau, Grün sau Volksoper din Viena. Între anii 1922 – 1933 este prim-solistă a Operei din Cluj-Napoca, după care se mută împreună la Bucureşti, unde a cântat până în 1945 când, la 1 septembrie, ea este pensionată abuziv.
În urma unui memoriu trimis autorităţilor, pe 13 februarie 1946 a fost angajată la Opera din Timişoara, întemeiată prin decret al Regelui Mihai la 30 martie 1946, unde va funcţiona ca director. Spectacolul inaugural, din 27 aprilie 1947 regizat de ea, a fost Aida, una din cele mai fastuoase opere ale lui Giuseppe Verdi, spectacolul fiind difuzat prin megafoane în Piaţa Operei. Conduce noua instituţie până în 1956, când este îndepărtată, din cauza originii sale „nesănătoase”. Continuă să predea la Conservatorul din Bucureşti până în anul 1958, anul dispariţiei acesteia.
Istrate Manu