Academicianul Moses Gaster (1856-1939), filolog, istoric literar, publicist şi rabin, recunoscut pentru studii în domeniul limbii şi culturii române şi pentru studiile iudaice, a fost onorat, joi, de Ziua Limbii Române, în cadrul ediţiei a XX-a a Festivalului Internaţional de Film şi Televiziune SIMFEST Târgu Mureş, în prezenţa nepotului său, Nicolas Gaster, un renumit editor de film la nivel mondial.
„Din păcate, nu l-am întâlnit niciodată pe Moses, deoarece a murit cu 10 ani înainte să mă nasc eu, aşa că tot ceea ce ştiu vine la mâna a doua. Nici măcar nu sunt evreu, tatăl meu s-a căsătorit în afara religiei. O mică observaţie despre caracterul subiectului nostru. Când mama a refuzat oferta de convertire, bunicul meu nu a mai vorbit niciodată cu tatăl meu, deşi, în mod paradoxal, l-a făcut executor al testamentului său. Întrucât a trecut doar un an între nuntă şi moartea lui Moses, îmi place să cred că în cele din urmă şi-ar fi rezolvat diferendele. Într-adevăr, mama şi bunica mea Lucy au devenit prietene bune după aceea şi sora mea cea mai mare a fost numită Lucy, după ea. (…) Bunicul meu s-a născut la Bucureşti în septembrie 1856 într-o cunoscută familie de evrei. Bunicul său a fost unul dintre liderii comunităţii şi fondatorul unei sinagogi, iar tatăl său, cavalerul Abraham Gaster, a fost consul olandez la Bucureşti. Mama lui, Judith Rubinstein, era din aceeaşi familie cu marele pianist”, a relatat Nicolas Gaster.
Nepotul academicianului Moses Gaster a arătat că, de mic copil, bunicul său a arătat că este talentat intelectual, putând să înveţe pe de rost un psalm întreg între lecţii.
„Atât la şcolile evreieşti, cât şi la cele româneşti pe care le-a urmat, Moses a fost atras în mod deosebit de legendele biblice care i-au dat un impuls suplimentar către studiile folclorice. După absolvirea la Bucureşti, în 1876, şi-a început studiile la Seminarul Teologic Evreiesc din Breslau, unde a studiat şi la Universitatea din Breslau concentrându-se în special pe lingvistică, studii biblice şi limbi orientale. În 1877 obţine diploma de master în arte la Universitatea din Leipzig cu o teză despre fonetica istorică a limbii române. În 1878 s-a alăturat Comitetului Român de la Berlin care, după războiul ruso-turc, încerca să impună condiţii de emancipare evreiască înainte de recunoaşterea internaţională a independenţei României faţă de Imperiul Otoman. Întors în România, în 1880, a început să se concentreze asupra studiului literaturii folclorice antice şi mai ales româneşti, ţinând prelegeri de mitologie comparată la Universitatea din Bucureşti şi în acelaşi timp militând pentru drepturile civile ale evreilor români în spiritul Tratatului de la Berlin. A alcătuit prima sinteză cuprinzătoare a folclorului literar românesc, publicată în Literatura populară română (1883) şi Chrestomatia română (1892)”, a subliniat Nicolas Gaster.
În 1882 a fost expulzat din România, împreună cu cei mai importanţi lideri de opinie ai presei evreieşti, după ce ar fi demascat măsurile restrictive şi abuzurile administrative ale Guvernului Ion Brătianu împotriva populaţiei evreieşti, a arătat nepotul său.
„Decretul de expulzare fiind pronunţat pe motive false ca ‘fiind membru al unei societăţi iredentiste’. În ciuda faptului că vorbea deja 12 limbi, dar nu engleza, el s-a stabilit la Londra, unde a fost numit rabin (Haham) al comunităţii sefarde, la Bevis Marks Synagogue, cea mai veche sinagogă din Anglia. De asemenea, s-a căsătorit cu Lucy, născută Friedlander, fiica lui Michel Friedlander, un alt orientalist bine cunoscut. Acasă era, Mizpah, o casă mare în valea Maida unde el şi soţia lui au avut 15 copii, printre care şi tatăl meu, Jack, care era al doilea cel mai mic. Aici este potrivită o observaţie despre caracterul lui Moses: alături de multe virtuţi, se ştia că era certăreţ, arţăgos, nerăbdător, iute la mânie, egocentric, arogant intelectual, respingător faţă de oricine cu abilităţi mai puţin bune decât ale lui, şi anume toată lumea! Pare a fi român? Atunci când mătuşa mea Bartha a întrebat-o pe mama de ce au atâţia copii, i s-a spus că se îndrăgostise de tata când avea 12 ani şi s-a decis să se mărite cu el, (lucru care s-a întâmplat când ea avea 16 ani) şi nu a încetat să-l iubească, iar el era întotdeauna cel mai delicat soţ şi iubit, astfel au apărut şi copiii”, a descrie Nicolas Gaster viaţa de familie a bunicului său.
De asemenea, a susţinut vorbitorul, studenţii lui Moses au spus că întotdeauna ajuta în toate modurile posibile şi lucra fără a impune mândria, orgoliul la care s-ar fi aşteptat unii să fie între profesor şi elev.
„Oricare ar fi defectele şi virtuţile sale a continuat să deţină poziţii academice importante, de exemplu a fost preşedintele societăţii de folclor englezesc, preşedintele societăţii istorice evreieşti, vicepreşedintele societăţii regale asiatice şi multe altele. În 1925, Gaster a fost ales unul dintre cei şase membri ai echipei institutului de ştiinţă Idiş din Vilnius, printre care se numără şi Albert Einstein. A trăit o viaţă intelectuală bogată şi a fost vizitat de mulţi oameni, cum ar fi Winston Churchill, Vladimir Lenin şi Sigmund Freud. A fost întotdeauna mândru că era evreu”, a mai spus nepotul academicianului.
Când a fost invitat la nunta lui Winston Churchill, într-o sâmbătă, sabatul, când evreii nu au voie să facă foc sau să meargă cu taxiul, i-a spus mirelui: „Va trebui să mă ierţi că am pantofii prăfuiţi, am venit pe jos din vestul Londrei”.
„Moses era un mare colecţionar de cărţi. Chiar dacă nu era sănătos, şi-a alcătuit colecţia de manuscrise combinând asiduu cataloagele anticarilor şi mergând în pieţe unde cumpăra obiecte importante a căror semnificaţie nu era cunoscută de vânzători. Îmi amintesc când unchiul Vivian îmi povestea despre astfel de întâmplări şi de bucuria de pe urma unei negocieri bune. De asemenea a convins oamenii să îi dea manuscrise. Mai ales cele despre magie, misticism, şi folclor evreiesc. Până la sfârşitul vieţii sale avea o bibliotecă enormă cu texte rare şi antice, mii de volume. Viaţa lui publică a dus, câteodată, la îndepărtarea de familie şi cei 13 copii ai săi care au supravieţuit. Cine îşi poate aminti toate acele nume? Întotdeauna exista o pauză şi confuzie în timp ce citea lista numelor lor până când găsea persoana cu care voia să vorbească. După cum v-aţi dat seama, casa era într-o forfotă continuă cu copiii, prietenii acestora, vizitatorii lor, secretari. De aceea atmosfera era extrem de vibrantă”, a susţinut Nicolas Gaster.
El îşi aminteşte că era considerat un părinte sever din era Victoriană şi avea aşteptări mari de la toţi copiii, dar în ciuda acestui fapt copiii săi l-au idolatrizat şi spuneau: „Credeam că e Dumnezeu, se credea Dumnezeu şi, poate, chiar era Dumnezeu”.
În anul 1929, Moses Gaster a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române, iar astfel, în cadrul evenimentului SIMFEST, au fost transmise video mesajele preşedintelui Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, şi ale academicianului Răzvan Theodorescu, prin care au evocat personalitatea marelui intelectual.
Dezbaterea referitoare la personalitatea lui Moses Gaster a fost moderată de Mirela Gruiţă, fost realizator TVR. AGERPRES/