Unii dintre dumneavoastră, probabil, auziţi pentru prima dată de această alee. Nu are nimic ieşit din comun, în ciuda numelui ce ne duce cu gândul spre recunoaşterea celui mai de preţ bun al omului: sănătatea.
Ce a fost, ce anume a vrut să fie
Aleea Sănătăţii? Aţi trecut pe lângă ea de multe ori, fără să-i acordaţi atenţie. Era acolo de când au fost construite blocurile ce o străjuiesc, şcoala şi buticurile ce rezistă eroic printre atâtea super-magazine. Pe atunci treceau maşinile în voie pe acolo, dar asta e o altă poveste.
Dincolo de o construcţie de lemn ce simbolizează poarta spre o viaţă sănătoasă începe Aleea Sănătăţii. Două pancarte roase de ploi şi de trecerea nemiloasă a timpului îl anunţă pe trecătorul curios că se află la intrarea pe „Aleea Sănătăţii Şurianu, 100 de metri pentru sănătate”. În spatele unui butic pe câteva panouri se află detaliate binefacerile mişcării asupra sănătăţii şi harta aleii ce cuprinde şi o pistă de jogging. La 45 de metri de la intrare pe stânga e o tentativă de teren de joacă pentru copii. Câteva leagăne pe un covoraş elastic, pietriş, resturi de iarbă şi o lădiţă cu nisip străjuită de mămici ale căror odrasle se încăpăţânează să înalţe castele de nisip. Pe alee, din loc în loc, câte un stâlp cu tăbliţe prinse nu îndeajuns de sus ca să nu fie vandalizate, anunţă metrii parcurşi pe „trafic monitorizat”. Cei care au obosit se pot aşeza pe băncile presărate de ambele părţi ale aleii pietonale ce trece prin faţa Gimnaziului ,,Liviu Rebreanu” şi leagă Bulevardul 1848 cu strada Şurianu aflată la …100 de metri! Celor mai rezistenţi le-a fost pregătită pista de jogging, dar despre asta un pic mai încolo!
Ce înseamnă 100 metri pentru Sănătate?
Înainte de toate, înseamnă un proiect iniţiat de Fundaţia Procardia în noiembrie 2008 şi realizat în colaborare cu Primăria, Rotary Téka şi alte organizaţii şi instituţii din Tîrgu-Mureş (siglele lor se pot desluşi pe pancartele de la intrarea pe Alee). Proiectul, bazat pe realizarea unui parteneriat social larg pentru amenajarea a cât mai multor trasee şi zone verzi ce oferă condiţii pentru un stil de viaţă sănătos, are ca scop conştientizarea riscurilor cardiovasculare, principala cauză a mortalităţii crescute în România. ,,Bolile cardiovasculare pot fi prevenite”, ne anunţă un afiş postat pe unul din stativele de la intrare. În textul de pe ,,avizier” şi în imagini elocvente sunt prezentaţi atât factorii de risc, cât şi modalităţile de prevenire, activitatea fizică fiind soluția cea mai la îndemână. Iniţiatorul proiectului, dr. Kikeli Pál, președintele Fundaţiei Procardia s-a gândit şi la o pistă de jogging de 240 de metri, în formă de U, ce înconjoară două clădiri de apartamente. Se intră prin dreptul şcolii sub o portiţă şi se iese după parcurgerea celor 240 de metri la capătul aleii dinspre strada Şurianu.
Pista de jogging
Locuitorii mai vechi în zonă povestesc cu năduf, că înainte, pe vremea ,,răposatului”, în spatele blocurilor, ,,în spaţiul verde presărat cu grădiniţe erau cărări pavate cu dale de beton. Chiar dacă s-au mai ciobit cu timpul, erau dale!” Odată cu iniţiativa pistei de jogging dalele au fost ridicate şi aleile au fost presărate cu pietriş ce scotea înjurături chiar şi din cele mai sfioasele doamne ce-şi rupeau tocurile. Cum obişnuinţa nu dispare de pe o zi pe alta, circulând cu perseverenţă oamenii au reuşit să bage pietrişul în pământ! Nici zgura nu a avut o soartă mai bună, făcându-se una cu pământul, iar acum locatarii sunt şi mai nemulţumiţi, mai ales când plouă şi aleile se transformă în mocirlă.
„De parcă aş vorbi cu pereţii”
Tot mai nemulţumiţi că după atâţia ani au rămas doar cu promisiunile, locatarii au început să bată pe la uşile administraţiei locale. S-au plâns de lipsa dalelor, că sunt nevoiţi să circule prin noroaie, şi pe pistă aleargă doar câinii, deşi e plină zona de tăbliţe ce interzic accesul acestora în spaţiul verde. Unii povestesc cum o vecină bolnavă a fost dusă pe targă prin ploaie până la ambulanţa ce nu putea intra pe alee, circulaţia maşinilor fiind blocată. „La Administraţia Domeniului Public mi s-a spus că sunt necesare semnăturile de lângă blocul paralel cu pista, vezi Doamne, dacă se pun dale ori altceva, există posibilitatea să nu le convină că te uiţi la ei pe fereastră! Dar când au stricat spaţiul verde între blocuri pentru continuarea pistei nu trebuia semnături, doar când faci jogging te poţi uita pe fereastra omului!”, spune o locatară indignată. „Sunt minţită din uşă în uşă, că se face, că nu se face, că sunt fonduri … ba că nu sunt, de parcă aş vorbi cu pereţii”, continuă locatara care se plânsese la toţi care au vrut s-o asculte, de la consilierii locali până la viceprimari.
Cercetând pista sănătăţii
Parcurgând la pas pista de jogging, pe alocuri acoperită deja cu iarbă de nu se mai văd decât bordurile ce nu au fost încă săltate, în rest plină de praf până la următoarea ploaie, te întâmpină o privelişte dezolantă. Un covor de coji de seminţe sparte parcă în acord global acoperă o jumătate de alee. O bancă strămutată de undeva cu bucăţile mari de beton pe picioare dezvăluie toată consumaţia celor care au poposit pe acolo, din motive de sănătate, evident. Un tobogan interzis pentru câini stă de strajă în mijlocul spaţiului în iarba înaltă. Ceva mai încolo un copac cu acelaşi semn de interzis câinilor păzeşte o căpiţă de iarbă cosită confundată cu depozit de gunoi. În orele serii oameni şi …câini. Pista de jogging e locul preferat al câinilor. Mi se atrage atenţia că în toată zona nu există nicio sursă de iluminat public. După ce se sting luminile de la ferestre toată zona se scufundă în beznă!
Ce spune iniţiatorul proiectului
Am avut proasta inspiraţie de a-i prezenta preşedintelui Fundaţiei Procardia, dr. Kikeli Pal, nemulţumirile locatarilor. Dacă la început părea foarte mulţumit că îl întreb de proiect, brusc şi-a amintit că e la o şedinţă, că are o întâlnire nu se ştie când, aşa că va trebui să amânăm discuţia! Atât am reţinut că „proiectul e de mare respiraţie, poate dura şi zece ani până se realizează, dar înainte de toate ar trebui să respectăm şi să îngrijim ceea ce avem”. De acord, dar oamenii tocmai asta vor: dale şi lumină! Proiectul prevede covor cauciucat şi stâlpi de iluminat, toate astea costă şi nu prea sunt bani. După cum se aude s-a făcut licitaţia deja pentru materialele necesare pentru realizarea pistei, încă din toamnă, dar se aştepta să se îndrepte vremea, urma să vină iarna, nu-i aşa. De atunci a trecut şi primăvara…
Ce spune Primăria?
Povestea începută pe vremea când viceprimar era Csegzi Sándor, continuă acum când Peti András promite ca „săptămâna viitoare” să fie dezbătută problema! La sesizarea Asociaţiei de proprietari nr.50 din Dâmbul Pietros, în urmă cu un an, primarul municipiului Tîrgu-Mureş, Dorin Florea a dat următorul răspuns: „Referitor la adresa dvs. Nr. 47/2013, prin care solicitaţi reparaţia aleii dintre blocurile nr.2-21 de pe strada Şurianu, a aleii spre boxa de gunoi, respectiv a reţelei de iluminat public, vă comunicăm că aceste lucrări vor fi cuprinse în programul finanţat din bugetul local al municipiului Tîrgu-Mureş şi pot fi executate după finalizarea lucrărilor aflate în execuţie conform proiectului de modernizare străzi, finanţate din fonduri europene”, încheie edilul mulţumind pentru înţelegere. Uşor, uşor se face anul!
În loc de concluzie
Jogging şi joc de glezne sau mai bine zis ciocu’ mic?
Erika MÃRGINEAN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.