Satul Comăneşti, care aparţine de comuna Mărtiniş, este probabil cea mai deosebită aşezare din regiune. Comăneşti şi satul Aldea erau aşezate de-a lungul drumului care lega direct forja de la Vlăhiţa-Nouă cu oraşul Braşov. Acesta a fost o rută comercială cu trafic intens până la aproximativ începutul secolului al XX-lea. După 1918 harta a fost redesenată, drumul principal a ocolit aceste sate, funcţionarea forjei a fost oprită treptat şi aceste sate au ajuns la periferie.
Aceste fapte au contribuit la conservarea clădirilor din regiune, rămase intacte, care păstrează caracteristicile specifice arhitecturii din valea Homorodului, de o frumuseţe deosebită, aspectele unei arhitecturi populare tradiţionale, unde forma şi funcţia încă erau unite în mod organic – alcătuiau împreună o unitate.
În ciuda faptului că este un sat unic, în zilele noastre are o imagine sumbră, pustie. Are un mediu construit valoros, dar casele sale impunătoare sunt pustii, din cauză că a devenit un sat izolat.
Fiind o zonă de frontieră, impactul satului săsesc este puternic vizibilă în aspectul satului.
Datorită independenţei satului care a existat întotdeauna, arhitectura a supravieţuit distrugerilor comunismului. Izolarea rurală, în acest caz, a însemnat protecţie. Casele de locuit de culoare albastră, în armonie cu albastrul cerului, reprezintă chiar şi pentru locuitorii din zonă un microcosmos exotic, izolat al arhitecturii din regiune. Aici într-adevăr se poate simţi apropierea directă a arhitecturii populare, unitatea organică a peisajului cu arhitectura.
Impactul săsesc se manifestă în primul rând în utilizarea materialelor, caracteristicile de structură şi planul casei.
Suprapunerea tectonică a pietrei, lemnului, cărămizii sau a suprafeţelor vopsite cu var, fundalul în albastrul cerului sau verdele dealurilor dau o atmosferă specială acestui peisaj, în care sclipeşte posibilitatea unui paradis turistic iar, pentru comunitate locală, a unui mediu care în viitor ar putea să asigure un trai mai bun.