Biserica din Cetatea Tîrgu Mureşului

Biserica Reformată din cetate este cel mai important monument medieval din Târgu Mureş – singurul păstrat de la începutul secolului al XV-lea, care iniţial a găzduit o mănăstire franciscană.

Această mănăstire a fost prima fondată în afara spaţiului săsesc, cu eventuale atribuţii de misiune, ‘In metis Tatariae’, cum este menţionat în primele documente descoperite de cercetători.

‘În cazul Târgu Mureşului putem zice că fondarea mănăstirii a fost premergătoare dezvoltării urbane, deoarece la începutul secolului 14 oraşul abia era un târg mai dezvoltat. Transilvania este enumerată printre cele opt provincii franciscane din regat în 1332, ca o provincie de sine stătătoare. (…) Conventul a fost menţionat pentru prima dată în 1332, fiind a patra mănăstire franciscană din Transilvania. Următoarea însemnare datează din 1400, când este menţionat liderul mănăstirii, Székely Antal, şi conţine prima informaţie referitoare la arhitectură, despre terminarea construcţiilor altarului bisericii’, a arătat directorul Muzeului Judeţean Mureş, Zoltan Soos.

Potrivit acestuia, prin acest document – prima informaţie referitoare la arhitectură – s-a aflat că mănăstirea din Târgu Mureş primeşte autorizaţia papală de a ţine pelerinaje anuale. Obţinerea autorizaţiei însemna, spune Zoltan Soos, în primul rând un sprijin financiar adus de pelerini, dar contribuie şi la procesul de urbanizare a oraşului.

‘Presupunem că aceste pelerinaje au devenit o tradiţie fiind uitate după convertirea oraşului la calvinism în 1554. Un alt document, din 1444, menţionează că mănăstirea era luată de la franciscanii conventuali şi donată de către Ioan de Hunedoara franciscanilor observanţi. În 1487 se menţionează pentru prima oară fortificaţia din jurul mănăstirii, cu ocazia unei delimitări de intabulare, care vorbeşte despre şanţul cetăţii ca fiind unul dintre punctele de hotar (Wararokya). Fortificaţiile din jurul mănăstirii s-au construit cu ajutorul financiar al vicevoievodului transilvan Ştefan Báthory, pentru protejarea mănăstirii, dar şi a localnicilor de raidurile turceşti care s-au sporit în a doua jumătate a secolului al XV-lea’, a explicat directorul Muzeului Judeţean Mureş.

Acesta a mai spus că, în 1492, Papa Alexandru al VI-lea confirmă statutul de Observant al mănăstirii Franciscane, iar fondarea unei case de Beghine (călugăriţe franciscane) în 1503 a fost un eveniment de mare însemnătate pentru mănăstire.

‘Acest eveniment putea să fie în relaţie cu activitatea scriptoriului din mănăstire, deoarece beghinele practicau deseori această îndeletnicire. Prima menţiune a scriptoriului mănăstirii este din 1522, când călugărul numit Hunyadi Kelemen a copiat un Breviariu’, a precizat Soos, care a arătat că documentele despre mănăstire încep să se înmulţească din secolul XVI-lea.

Un studiu realizat de Zoltan Soos evidenţiază faptul că la sfârşitul secolului al XV-lea mănăstirea din Târgu Mureş este cea mai mare şi cea mai importantă dintre mănăstirile Franciscane din Transilvania, dar că pierde acest statut în 1490 când se construieşte mănăstirea Franciscană din Cluj.

‘Totuşi, rămâne un centru cultural, educaţional, precum şi centru de pelerinaj. În 1525 există cinci preoţi care aveau dreptul să asculte spovedanii. În 1525 se găseşte o comunitate numeroasă în mănăstirea Franciscană din Târgu Mureş, cu 24 de călugări, aceasta constituind a treia cea mai mare comunitate din Transilvania, după cea din Cluj, cu 34 de călugări în 1535, şi cea din Mediaş, cu 25 de călugări în acelaşi an. S-a atestat existenţa unui Scriptorium lângă care probabil exista şi o bibliotecă. Nu au rămas mărturii scrise nici despre existenţa unei şcoli care ar fi funcţionat în mănăstire. Totuşi putem deduce existenţa unei astfel de şcoli pe de o parte din analogii, pe de altă parte din evenimentele care au urmat transformării mănăstirii în biserică calvinistă’, se arată în studiul respectiv.

De asemenea, activitatea didactică a observanţilor era bine-cunoscută, mai ales că aceştia au menţinut şcoli în cele mai multe dintre mănăstirile lor, cele din Ozora sau Szeged fiind cele mai renumite.

‘Putem presupune existenţa unei şcoli în mănăstirea din Târgu Mureş şi dacă luăm în considerare faptul că una dintre primele şcoli protestante şi-a început activitatea chiar în clădirea fostei mănăstiri, doar la doi ani după dizolvarea mănăstirii Franciscane din Târgu Mureş. Anul 1556 marchează anul dizolvării comunităţii Franciscane, când doi nobili maghiari, Boldizsár Székelyfalvi Polyák şi Tamás Koronkai Mihályfi, au atacat mănăstirea şi au dat afară călugării, aducând în locul lor un preot luteran cu numele Balázs Káli’, se mai scrie în studiul respectiv.

Biserica din Cetatea Medievală este construită în stil gotic, aparţine tipului de biserici sală, fiind compus dintr-o navă şi dintr-un altar, având o lungime de 52,7 metri. Nava are o lungime de 31.5 metri şi o lăţime de 14.2 metri, iar altarul are o lungime de 21.20 metri şi o lăţime de 8.60 metri, având o închidere poligonală pe latura estică. Are patru ferestre pe latura sudică şi încă trei ancadramente în partea poligonală, toate cele şapte ferestre păstrându-şi mulura (element decorativ în relief) originală.

Din complexul monahal s-a păstrat biserica mănăstirii, turnul, sacristia şi altarul capelei, care se află pe partea nordică a bisericii. Sacristia are două nivele, la parter fiind sacristia propriu-zisă, iar deasupra acesteia două camere. S-a păstrat ancadramentul gotic de la uşa sacristiei, intrarea în aceasta se află pe coridorul care leagă altarul bisericii de capelă şi clădirile mănăstireşti şi are două ferestre care se termină în arc frânt. Sacristia are o boltă în formă de cruce, care a fost refăcută în anii ’70 pe baza amprentelor bolţii originale.

Din fosta capelă a mănăstirii s-a păstrat o parte din altar, nava acestuia fiind demolată în secolul al 17-lea.

‘De fapt, capela este prima biserică Franciscană din oraş, care, după construcţia noii biserici, ce era mult mai mare, a fost transformată în capelă’, a precizat Soos.

Turnul, care are 55 metri înălţime şi patru nivele, este amplasat pe partea nordică a bisericii, la punctul de întâlnire dintre altar şi navă, are o planimetrie rectangulară de 8 x 9 metri, iar grosimea zidurilor la nivelul parterului atinge 1,8 metri. Deasupra nivelului patru al turnului este acoperişul, care are pe colţuri patru turnuleţe şi se consideră că acest turn gotic ar fi fost modelul pentru mai multe turnuri de biserici similare din zonă.

Pe faţada vestică a navei este portalul vestic, intrarea principală având două ferestre mari pe cele două părţi. Portalul are deasupra un rezalit triunghiular. Pe partea sudică a navei s-au păstrat cinci ferestre gotice, încadrate între şase contraforturi având cadrul de piatră original, însă din păcate nu s-a păstrat mulura originală a acestora, are un profil simplu, păstrând elemente mai arhaice, formate din combinaţia a două colonete în formă de pară cu muchie ascuţită, respectiv teşită şi un stâlp semirotunjit.

În rezalitul porţii s-a păstrat o frescă de la începutul anilor 1500, reprezentând martiriul Sfântului Leonard şi având stema familiei Barlabássy şi a regatului maghiar.

Pe partea nordică a navei se regăsesc trei contraforturi, actualmente nu are nicio fereastră, dar în Evul Mediu avea o fereastră lângă turn, acum zidită.

Exteriorul altarului nu este tencuit şi astfel se poate vedea tehnica de construcţie a acestuia din sfârşitul secolului al XIV-lea. Bolta din interior este o boltă în formă de cruce larg răspândită şi caracteristică arhitecturii gotice, ogivele având un profil în formă de pară, bolta a fost reconstruită cu ocazia restaurărilor din 1906.

Bolta are patru chei de boltă, puncte unde nervurile se întâlnesc, având pe ele diferite simboluri. Pe prima este simbolul unui trandafir cu opt petale (simbolul Sfântei Fecioare), pe a doua este o stemă cu patru câmpuri paralele (probabil stema dinastiei arpadiene), pe a treia este un simbol vegetal, iar pe a patra cheie de boltă sunt două câmpuri separate, pe cel superior sunt trei stele, iar pe cel dedesubt este un simbol de soare.

În urma săpăturilor arheologice din Cetatea Medievală – care a evoluat de la primele fortificaţii din secolul al XV-lea până în secolul al XVII-lea, când a luat forma care să păstrează şi astăzi – au fost identificate numeroase urme aparţinând mănăstirii franciscane, care conţine foarte multă materie primă folosită în atelierele mănăstirii, unde se confecţionau rozare din oase de cerb, care erau vândute pelerinilor.

Lucrările de reabilitare executate de Primăria Târgu Mureş în Cetatea Medievală în baza unui proiect european în valoare totală de peste 29,2 milioane de lei, au scos la suprafaţă şi alte vestigii arheologice, unele unicat în România. În timpul lucrărilor de reabilitare a Cetăţii din Târgu Mureş a fost descoperit un atelier de prelucrare a bronzului din secolul al XV-lea, care este prima structură industrială de acest fel cel puţin în Transilvania. Descoperirea din Cetatea Târgu Mureş este cu atât mai importantă, cu cât în Transilvania Medievală nu se cunosc descoperiri arheologice care să indice structuri industriale specializate în prelucrarea bronzului.

Directorul Muzeului Judeţean Mureş, Zoltan Soos, a precizat că această descoperire este unicat pentru secolul al XV-lea. Atelierul a fost descoperit lângă fosta mănăstire franciscană, actuala Biserică a Cetăţii, şi la început s-a crezut că e vorba de o casă din secolul al XVI-lea, dar mai apoi săpăturile au evidenţiat practicarea unui meşteşug în secolul al XV-lea, care nu era foarte răspândit. Săpăturile au mai scos la iveală şi pivniţa unei case care la prima vedere părea să fie din secolul al XVI-lea, însă extinderea săpăturilor a arătat că este vorba despre o casă construită în două etape. Are o etapă din secolul al XV-lea şi o adăugire, o lărgire din secolul XVI.

Deocamdată nu se cunoaşte cum anume s-a ajuns ca în secolul al XV-lea la Târgu Mureş să funcţioneze un atelier de prelucrare a bronzului şi că se presupune că exista o transmitere a tehnologiei prin intermediul bisericii.

Lucrările de modernizare a Cetăţii au condus şi la alte descoperiri arheologice de excepţie, cum ar fi primul monument industrial din România, constând într-o fabrică de cărămidă din perioada secolelor XVI-XVII şi o bucătărie aproape completă din secolul al XVII-lea. Cuptorul fabricii are trei arzătoare, este desfăşurat pe o suprafaţă de circa 80 de metri pătraţi, iar arheologii cred că este vorba despre fabrica de cărămidă mică, identificată în documentele vremii ca fiind Şura Mică. În documente apare Şura Mare şi Şura Mică de cărămidă, al cărei loc încă nu a fost identificat. Arheologii au constatat că din cuptor s-au păstrat camerele de ardere şi baza, întrucât partea superioară era întotdeauna refăcută la fiecare ardere, fiind din lut.

De asemenea, lucrările de reabilitare au scos la lumină şi o bucătărie aproape completă din secolul al XVII-lea, aflată la subsolul actualei clădiri a Muzeului din Cetate, care a adăpostit primăria oraşului la începutul secolului XVII, pe vremea ocupaţiei austriece. La vechea primărie – o clădire în formă de U tipică arhitecturii baroce – s-a identificat temniţa oraşului, sala de şedinţe, iar între cele două a fost descoperită o bucătărie.

‘În secolul al XVII-lea avem documente scrise care fac referire la astfel de acte politice sau administrative, care se terminau cu o sărbătoare, se gătea, erau reţetele din vremea respectivă, era vin. În temniţe am identificat foarte multe materiale din echipamentul bucătăriei de secol XVII şi asta este unicat în România până acum, deoarece să găsim atât de multe elemente dintr-o bucătărie de secol XVII este foarte probabil unic şi aşa va rămâne’, a spus Zoltan Soos.

El a arătat că descoperirile arheologice din Cetatea Târgu Mureş nu se opresc însă doar la vechea clădire a primăriei, întrucât în zona actualului centru de informare turistică a fost identificată şi o casă meşteşugărească din secolele XV-XVI, iar în zona bastionului măcelarilor a fost identificată poarta de nord a cetăţii şi un sistem de captare a apei folosită ca drenaj, ceea ce dovedeşte existenţa unui sistem destul de complex de infrastructură.

Cetatea Medievală din Târgu Mureş are o suprafaţă de aproape 4,3 hectare, este alcătuită dintr-o incintă fortificată cu şapte bastioane unite prin ziduri, care formează o curte interioară de mari dimensiuni. Cetatea are formă de pentagon, este înconjurată de un zid de apărare, bastioanele au 3-4 nivele, sunt tencuite la exterior şi au ornamente simple în interior.

Prima fortăreaţă a fost construită pe actualul amplasament în anul 1492, din dispoziţia voievodului Transilvaniei, Ştefan Bathory, a fost desăvârşită între anii 1602-1652, sub conducerea judelui Borsos Tamas, iar curtea interioară a Cetăţii se găseşte Biserica Reformată şi Clădirea Manutanţei.

Prin proiectul cu finanţare europeană accesat de Primăria Târgu Mureş se urmăreşte reamenajarea şi conservarea Cetăţii Medievale din Târgu Mureş prin care se urmăreşte valorificarea ansamblului prin introducerea în circuitul turistic al zonei şi creşterea numărului de turişti, dar şi punerea în siguranţă şi refuncţionalizarea clădirilor şi incintei.

Valoarea totală a proiectului finanţat prin POR este de peste 29,2 milioane de lei, din care peste 21,7 milioane de lei asistenţă financiară nerambursabilă şi o contribuţie proprie de 1,9 milioane de lei.

În cadrul proiectului de reabilitare se regăsesc lucrări de consolidare, reamenajare şi reabilitare a clădirilor, aleilor, sistemelor de apă, canalizare, drenaj, precum şi restaurarea componentelor artistice din incinta Cetăţii. În reabilitare au intrat toate cele patru corpuri de clădire din cetate, precum şi cele şapte bastioane – Tăbăcarilor, Mic, Porţii, Croitorilor, Măcelarilor, Dogarilor şi Blănarilor – cărora li s-au stabilit deja destinaţiile (centre de conferinţe, săli de expoziţii, ateliere, săli de spectacole, centre de informare turistică, spaţii muzeale etc.).
Amplul proiect prevede restaurarea componentelor artistice (picturi, stucaturi, fresce, elemente decorative exterioare, tâmplării), amenajarea căilor de acces pietonale, instalaţii electrice exterioare, restaurarea şi remodelarea plasticii faţadelor – zidurile exterioare şi interne, amenajări peisagistice şi parc arheologic pentru evidenţierea obiectivului reabilitat, lucrări de instalaţii apă, canal şi sistem de drenaj în incintă, utilităţi, reclame şi indicatoare turistice. Termenul de finalizare al lucrărilor este luna noiembrie a acestui an. AGERPRES/(A – autor: Dorina Matiş, editor: Cristian Anghelache)