Biserica din Dârjiu, inclus pe lista UNESCO

Biserica unitariană din mica localitate harghiteană Dârjiu este singurul monument din judeţ inclus pe lista UNESCO, dar şi unicul obiectiv de acest fel din ţară în bastioanele căreia localnicii îşi păstrează slănina, cerealele ba chiar şi … pălinca.
Flori, păduri și căprioare
Localitatea Dîrjiu este situată în sud-vestul judeţului Harghita, la aproximativ 20 de kilometri de municipiul Odorheiu-Secuiesc şi chiar dacă drumul până acolo nu este foarte bun, priveliştea care te însoţeşte până în sat poate compensa orice neajuns. Pajişti pline cu zeci de flori, păduri înverzite şi, dacă eşti norocos, chiar posibilitatea să te întâlneşti cu nişte căprioare.
Cum te apropii de sat zăreşti turnul bisericii fortificate amplasată chiar în mijlocul localităţii şi înconjurată de casele cu flori la ferestre şi cu grădini pline de zarzavaturi. Biserica este mândria localnicilor, cea care păstrează unită comunitatea şi care a dus faima localităţii peste mări şi ţări.
Lăcaşul de cult a fost declarat monument UNESCO încă din 1999, datorită picturilor murale din secolul a XV-lea, dar şi a unui…
… obicei unic
În bastioanele bisericii-cetate, localnicii îşi păstrează şi acum, la fel ca în vremea invaziilor tătare, slănina, cerealele şi, mai nou, şi pălinca. În camerele-bastioane, agăţate de cuie din lemn, stau aliniate bucăţi mai mari sau mai mici de slănină, dar şi alte preparate din carne. O familie poate avea un cui sau chiar mai multe şi, în vremuri de demult, numărul de cuie arăta şi statutul social al deţinătorului.
În fiecare miercuri, la răsăritul soarelui, clopotele bisericii îi anunţă pe oameni, la fel ca în urmă cu sute de ani, că pot merge să se aprovizioneze cu bucatele lăsate la păstrat. Fiecare gospodină sau gospodar îşi taie din şuncă sau slănină o bucată suficient de mare pentru a-i ajunge pentru o săptămână întreagă. Şi asta pentru că ştiu că nu vor mai avea acces acolo decât miercurea viitoare. Am ajuns…
…la Dârjiu într-o zi de miercuri….
…iar Pal Ernö se afla deja într-un bastion pentru a duce acasă o bucată de slănină. Bărbatul a povestit că a încercat să păstreze slănina şi la congelator, dar gustul nu este atât de bun ca cel pe care-l capătă dacă stă agăţată în bastion. Şi asta datorită temperaturii constante, datorate zidurilor de un metru, dar şi a aerului sărat. „Obiceiul acesta datează încă de pe vremea năvălirii tătarilor. Atunci, locuitorii satului au adus toate alimentele în bastioanele bisericii şi noi am moştenit obiceiul din moşi-strămoşi. Eu am trei cuie pe care le-am moştenit de la tatăl meu, el de la bunicul şi aşa mai departe. În fiecare primăvară (…)aducem slănina şi şunca înăuntru în bastioane, pentru că se păstrează foarte bine, mai bine decât în congelator. De-a lungul veacurilor s-a depus un strat de sare pe podeaua bastioanelor şi din această cauză este un aer sărat, parcă am fi pe malul mării. În afara de asta, zidurile bastioanelor au o grosime de aproape un metru, din piatră şi temperatura este constantă”, a spus Pal Ernö.
Bărbatul a povestit că, în urmă cu mulţi ani, după cum i-au spus părinţii săi, cineva a furat din slănina pusă la păstrat şi, drept pedeapsă, i s-a luat cuiul şi dreptul de a folosi bastionul. „Să ţi se ia cuiul şi dreptul de a mai folosi bastionul era o ruşine foarte mare. Şi de atunci nimeni nu a mai încercat să taie din slănina altuia”, a explicat Pal Erno.
Tăierea slăninii
Şi turiştii pot participa la ceremonialul tăierii slăninii şi pot degusta chiar din bucate tradiţionale. Trebuie doar să îşi anunţe prezenţa din timp şi să achite o anumită taxă. În lăzi mari de lemn, aliniate pe coridorul de apărare, localnicii îşi ţin şi cerealele şi, mai nou, gospodinele aduc la păstrare şi pălinca, pentru că spun că aici este în siguranţă şi bărbaţii sunt feriţi de tentaţii. „Avem două cuie, moştenite de la bunici. Particip la acest ceremonial de când eram mică şi veneam cu mama mea. Astăzi este miercuri şi am venit să iau slănină şi ştiu exact cât trebuie să tai pentru că o casnică bună socoteşte cât îi trebuie pentru o săptămână. În ultima vreme aducem palinca pentru că este în siguranţa, pentru că nu poate fi scoasă din biserică decât o dată pe săptămână”, a povestit Kerestely Katalin, o localnică din sat.
Declarată monument UNESCO, adăposteşte valoroase picturi murale
Biserica unitariană de la Dârjiu a fost primită în patrimoniul mondial UNESCO în anul 1999, împreună cu alte cinci biserici fortificate din Transilvania. A fost construită în stil romanic, lucrările de construcţie începând în 1274 şi finalizându-se la sfârşitul secolului al XV-lea. Ulterior ea a fost modificată în stilul gotic. Pentru a se apăra de invaziile atacatorilor, s-a impus fortificarea bisericii, cum ar fi înălţarea cu aplicarea unor guri de tragere şi a unui culoar de apărare.
„Despre aceste construcţii nu avem date precise, dar este de presupus că la bază au stat bisericile săseşti fortificate, cea mai evidentă asemănare fiind cu Buzd, de lângă Sebeş, care este datată din 1523”, explică arhitectul Tovissi Zolt.
În secolul al XVI-lea se dezvoltă construcţia edificiului cu zidul de incintă şi bastioane după modelul fortificaţiei de la Cloasterf, din judeţul Mureş. Potrivit sursei menţionate, se presupune că, cel mai probabil, finalizarea zidului de incintă şi a bastioanelor a avut loc doar la începutul secolului XVII, după ce biserica şi zidurile cetăţii au fost devastate de forţele austriece. Tot atunci a fost distrusă şi locuinţa din Dârjiu a nobilului Petki Janos, cancelar al Transilvaniei. Începând cu 1606, Petki János, împreună cu locuitorii satului, au lucrat la refacerea clădirilor distruse de austrieci, inclusiv a bisericii, el fiind şi finanţator al lucrărilor. Din acea perioadă datează şi crenelele şi găurile pentru aruncarea smoalei sau apei clocotite.
Începând cu anul 1662, un ceas solar amplasat pe unul din turnuri măsoară trecere timpului peste biserica-cetate şi oamenii satului.
Cele mai valoroase elemente ale bisericii…
… sunt picturile murale care datează din 1419. Deşi sunt în mare parte distruse ele înfăţişează ‚’Legenda Sfântului Ladislau”, această frescă fiind cea mai bine păstrată, dar şi „Convertirea Apostolului Pavel”, „Arhanghelul Mihail” sau „Drumul lui Saul spre Damasc”. Picturile murale sunt considerate de specialişti ca fiind unele dintre cele mai impresionante creaţii medievale din Transilvania.
În incinta fortificaţiilor bisericii a fost amenajat un muzeu cu mobilier vechi, bănci şcolare, obiecte folosite la activităţile obişnuite ale localnicilor, dar şi unelte sau unităţi de măsură. Turiştii care ajung aici pot cumpăra gemuri făcute de gospodinele din Dârjiu. „Turiştii sunt interesaţi de biserică, de sat, de activităţile de zi cu zi, sau din ce trăiesc oamenii. (…) Anual, aproximativ 6000 de turişti ne vizitează, din mai până în octombrie, atunci când este sezon turistic. 90 la sută sunt din Ungaria, dar vin şi din America, din China şi din România, mai ales tineri”, explică Kovacs Zita, ghid turistic.
Localnicii din Dârjiu sunt mândri de biserica lor, despre care spun că este „o valoare foarte mare pentru comună”, „o moştenire veche” şi îi primesc cu braţele deschise pe toţi cei care doresc să vadă una dintre cele mai speciale biserici fortificate din Transilvania şi să cunoască un obicei păstrat de sute de ani.