Fie că vorbim de tradiții mai puțin obișnuite, fie de unele foarte cunoscute, cert este că la noi în județ multe dintre obiceiurile moștenite din străbuni încă se mai păstrează.
Un obicei foarte des întâlnit sunt petrecerile care se dau în ajun de an nou, însoțite de artificiile de la ora 12; puțini dintre noi știu că aceste petreceri și zgomotele care se fac la cumpăna dintre ani își au originea într-un trecut foarte îndepărtat, când oamenii credeau că în această perioadă trebuie să faci mult zgomot pentru a alunga toate spiritele rele. Unii români merg chiar mai departe și obișnuiesc să țină în buzunar o căpățână de usturoi, care are menirea de a-i feri de spiritele rele.
Știam de Moș Crăciun, dar la noi nu a venit niciodată
Tanti Maria, din Șăulia, o bătrânică de 89 de ani, ne-a vorbit despre câteva obiceiuri care „se purtau” pe vremea când dânsa era fată: „Erau și la noi obiceiuri, se mergea cu uratul; la Crăciun mergeam și noi la colindat. Bradul îl împodobeam cu ce aveam. Nu era ca acum, lumea era săracă, la mine nu a venit niciodată Moș Crăciun. Știam de el… dar nu ne aducea nimic, eram prea săraci, abia aveam ce pune pe brad (dacă îl făceam), eram și așa bucuroși…
„De anul Nou se furau porțile…
… dar nu se fura de la oricine. Se furau unde erau fete de măritat sau mai tinere”. Dacă vă întrebați unde se duceau aceste porți, bunica Maria spune că „câteodată se ascundeau bine, dar alteori se lăsau undeva în drum. Veneau mai mulți băieți tineri și le duceau, dar făceau asta noaptea târziu când erau siguri că gazdele dormeau”. „Când eram eu fată de Crăciun mergeam la colindat cu băieții și fetele din sat, mama pregătea cozonacul în cuptorul de afară; de Anul Nou ne adunam acasă la cineva din sat și petreceam prin jocuri, povesteam, râdeam până spre dimineață”.
Bătrâni din sate din zona Luduşului vorbesc despre faptul că tradiţia furatului porților era practicată între prieteni, singurul scop fiind de a le testa vigilenţa camarazilor şi de a-i lua în râs pe moment. Erau vizate şi porţile cu case unde erau fete de măritat, însă nu era neapărat regula de bază.
Deşi în cele mai multe părţi obiceiul furatului porților este pomenit în Ajun de Anul Nou sau în prima zi a noului an, există şi locuri unde obiceiul furatului porţilor are loc de Paşti – în sate cu comunităţi maghiare din zona de nord a judeţului Mureş, de Sfântul Andrei – în Bucovina sau de Bobotează – în Maramureş.
Tanti Cornelia, din satul Tirimia (județul Mureș), în vârstă de 87 de ani, ne-a povestit și ea câteva dintre obiceiurile vechi de la cumpăna dintre ani: „De Revelion pregăteam sarmalele, carnea, făceam masă îmbelșugată ca la Crăciun, noaptea la 12 tot satul ieșea la poartă, unde băieții urau și făceau zgomot cu pocnitori, iar lumea striga veselă. Apoi se petrecea până spre dimineață. Dar asta se întâmpla după ce m-am măritat, când aveam și eu copii. Când eram de vreo 14-15 ani ne adunam vreo 4-5 fete și băieți la o casă și ne jucam „ghicitul ursitului”, așezam pe masă 9 – 12 blide (farfurii) cu fundul în sus și sub fiecare puneam câte o oglindă, sau un pieptene, busuioc, ştiulete de porumb, spin, bani, pâine și tot felul… Fetele îşi alegeau câte un blid şi în funcţie de ce găseau sub el, descoperea defectele sau calităţile viitorilor soţi, de exemplu dacă găseai bucate era semn că soțul va fi bogat, la fel și dacă găseai bani. Eu odată am găsit un spin, asta însemna că soțul meu va fi rău, apoi am găsit un pieptene, semn că soțul meu va fi colțat…”, ne-a spus tanti Cornelia. „În unii ani mergeam la biserică la ora 12, băieții aveau obiceiul să tragă clopotul. Și tot de anul nou era obiceiul furatului porților. Când era fata mea cea mare fată de măritat, băieții din sat ne-au furat poarta și tare greu am găsit-o, au dus-o departe, în capul satului și au băgat-o sub pod. Și tot de anul nou băieții le făceau fetelor un soi de poezii, când eram eu fată de măritat, mi-au făcut o poezie pe care au legat-o de o întâmplare adevărată: „Nelia lui L. a plecat la sapă și-a uitat-o acasă…”, era frumos, acum nu mai știu cum e, atunci toată noaptea era veselie… În acea perioadă era zăpadă mare și după-amiaza mergeam la sanie… acum nici zăpadă nu mai este…”.
În tot județul
Din categoria obiceiurilor extinse în tot județul, fac parte uratul cu steaua de Crăciun, cu plugușorul și sorcova de Anul Nou, umblatul cu turca sau capra în unele localități de pe Valea Gurghiului, în seara de Ajun a Crăciunului. Acest obicei este extrem de bine păstrat în localități precum Idicel Sat, Idicel Pădure, Vătava, Bistra Mureșului, Deleni, Pietriș, Jabenița, Râpa de Jos, Șacălu de Pădure, Ibănești și Dumbrava. Printre obiceiurile specifice locului se regăsesc și „Laturenii” – obicei de colindat de Crăciun la Luieriu, Șacălu de Pădure și Dumbrava, „Proștii” sau „Mascații” – obicei de Anul Nou – la Idicel Sat, Idicel Pădure, „Mutatul porților” de Anul Nou, pe Valea Mureșului Superior, „Chiraleisa”, obicei de urare a copiilor în dimineața de Bobotează, în localități de pe Valea Mureșului superior, dar și din zona Câmpiei. Un alt obicei local este „Vergelul” sau „Virgilitul”, în noaptea de Anul Nou (sau în serile din postul Crăciunului), care este o practică magica a tinerelor fete de aflare a soțului sortit. În trecut obiceiul era răspândit pe toată întinderea județului Mureș, dar s-a păstrat doar în câteva localități. Obiceiurile de iarnă din județul Mureș se încheie cu Carnavalul cu măști denumit și „Farșangul”, în 25 februarie, care este răspândit în numeroase localități cu populație maghiara, în special în cele situate pe Valea Nirajului.
Titi DÃLÃLÃU
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.