Mersul Trenurilor este tot mai subțire de la an la an, iar trenul este folosit tot mai rar, câștigând teren microbuzele și mașinile.
După Revoluție au existat mai multe etape de închideri de secții feroviare de circulație: o parte au fost închise de CFR Călători între 1997 și 1998, o altă etapă a fost în 2012 și apoi în 2018, cele mai multe ieșiri fiind „bifate” atunci de compania privată Regio Călători.
Linia 307 pe secțiunea Praid – Bălăușeri, 42 km.
Linia 307 Blaj – Târnăveni – Bălăușeri are 71 km lungime, iar trenurile fac cam trei ore, cu o viteză medie de 25 km. Până acum câțiva ani se circula și mai departe de Bălăușeri, până la Praid, încă 42 km.
Secțiunea Bălăușeri – Târnăveni, deservită de Regio Călători, este una dintre cele mai lente din întreaga rețea românească, fiindcă 33 de km sunt parcurși în 90 de minute și sunt patru trenuri pe sens pe zi. Linia nu este deloc în stare bună, așa că s-au adăugat câteva zeci de minute la călătorie în ultimii 7 ani.
În ultimii ani, și operatorii privați au ieșit de pe mai multe secții, motivând că sunt prea puțini călători și costuri de operare mult prea mari. La acest capitol un val consistent de ieșiri a fost în 2015 și altul trei ani mai târziu. Au fost și cazuri în care operatorii nu aveau suficiente trenuri și nici destui mecanici, iar companiile private au preferat să introducă trenuri pe magistralele mari, unde sunt mai mulți pasageri și, implicit, și venituri mai mari.
Multe dintre secțiile închise în ultimii 30 de ani au urmat un traseu similar al declinului: industria a decăzut în acele orașe, au circulat tot mai puțini oameni, linia nu a mai fost reparată, iar vitezele au ajuns să fie mult mai mici decât în anii 80. Gările au căzut în paragină, trenurile au devenit tot mai rare și mai scurte. În unele cazuri, autoritățile chiar s-au zbătut să salveze căile ferate, dar era prea târziu și astfel de cazuri fericite sunt rare.
A fost un cerc vicios: din cauză că nu s-au modernizat liniile secundare, vitezele medii au scăzut mult față de perioada 1980-1995 și trenurile au devenit mult prea lente pentru navetiști, fiind și secții pe care viteza medie a ajuns să fie 20-25 km/h. Trenul a pierdut „lupta” cu microbuzele și cu mașina personală în locurile unde o călătorie de numai 40 de kilometri dura 90 de minute pe calea ferată. Adăugând durata drumului de acasă la gară și de la gară la serviciu, naveta cu trenul devenea prea lungă.