Deși unii consideră încă altfel, violența în familie ne privește pe toți. Cel puțin datorită consecințelor grave pe care le are asupra copiilor care vor fi adulții de mâine și care vor influența în ce fel de comunitate vom trăi și ne vom crește copiii.
Așadar, înainte să căutăm scuze sau să aducem acuze, să ne întrebăm fiecare CE POT FACE EU? Pot face câte ceva pentru mine, pentru copiii mei și pentru ceilalți, pentru comunitate.
Pentru mine aleg să nu consider violența ca pe ceva normal și să nu trăiesc o astfel de viață. Pentru copii? pot să nu-i oblig să trăiască într-o astfel de casă, de familie, să nu le ofer modele nesănătoase de relații și să fac tot ce pot ca ei să înțeleagă că educația, munca îi va ajuta să fie independenți, să nu ajungă niciodată nevoiți ca din lipsa resurselor să se simtă constrânși să accepte astfel de tratamente. Pot să vorbesc cu ei despre relații sănătoase, despre respect reciproc, despre comportamentele care ridică suspiciuni cu privire la caracterul oamenilor.
Nu în ultimul rând, ce pot face pentru ceilalți? Să nu judec, să nu acuz, să arăt că nu consider normal. Pot să mă informez și să îndrum, să dau mai departe un număr de telefon, un loc în care victimele pot cere ajutor. Pot părea gesturi banale, dar transmit mult mai mult și, uneori, pot salva vieți. Poate acea persoană nu va lua atitudine a doua zi, dar atunci când va decide, va ști de unde să înceapă. Orice ar fi, să nu uităm să fim oameni! „DISTRIBUIE PRIMĂVARĂ, OFERĂ SPERANŢĂ!”