Cine vrea să distrugă LPS-ul?

N-am fost la festivitatea de încheiere a anului școlar a LPS (Liceul cu program Sportiv n.n.) din data de 14 iunie, deoarece în timpul respectiv țineam consultații unor elevi pentru BAC. N-am auzit deci discursurile de acolo, dar m-a anunțat recent un părinte maghiar, prezent în sală, că directorul a exprimat ideea că ar exista o conspirație împotriva liceului și că el va lupta ca un erou să-l apere. Cică liceul e atacat din toate părțile de forțe obscure. Onorabil și eficient ar fi, bineînțeles, să numească demonii ce se căznesc să ruineze un locaș pe care lasă impresia că-l consideră sacru, care ar avea nevoie de ditamai „războinicul luminii” să-l apere. Să ne spună și nouă cine sunt demonii, să ajutăm și noi cumva la alungarea lor cu o rugăciune, cu un cățel de usturoi măcar.
N-aș interveni eu cu opinii în legătură cu asemenea aiureli dacă ideea n-ar fi fost repetată și în alt context. Pentru că i-am mai auzit pe unii cu aceeași idee, care, în plus, insinuau că aș face parte din marea conspirație malefică împotriva LPS, vin cu câteva observații.
O instituție de învățământ cum este cea în discuție poate fi distrusă de destule lucruri, dintre care locul de frunte îl ocupă managementul defectuos, subminarea prin deraierea de la scopurile didactice și căpușarea.
Management defectuos și deraiere de la scopurile didactice înseamnă, în primul rând, o conducere care disprețuiește legile și regulamentele. Scrie în legislație că faci învățământ cu frecvență? Scrie. Atunci cum se face că unii trec pe la școală abia câteva săptămâni din cele 35 obligatorii și majoritatea absențelor nu sunt consemnate în cataloage, chiar dacă e obligatoriu? Se va răspunde poate că, deh, sportul cere sacrificii. Sunt convins că așa e. Dar unul dintre scopurile LPS-urilor este tocmai să împace cumva activitatea sportivă cu cea educativă teoretică și culturală, nu ca să fie niște „fabrici de diplome”. Elevul sportiv trebuie să aibă o cultură generală minimală, să parcurgă cel puțin etapa învățământului obligatoriu. Iar aceasta nu dintr-un moft, ci pentru că reprezintă o condiție a integrării sociale. Chiar și cel mai talentat din lume poate suferi un accident care să-l îndepărteze de sport. Salvarea oricui este o educație bine făcută, altfel eșecul în sport înseamnă aproape sigur ratarea completă în viață. În plus, un sportiv talentat fără o educație acceptabilă cam eșuează și în sport.
Pentru elevul sportiv învățarea trebuie să se facă în clasă, cu un demers didactic adaptat situației de sportiv, cu cât mai puține teme în afara orelor, astfel încât restul timpului să poată fi dedicat antrenamentului. Din păcate, unii înțeleg că LPS înseamnă a putea chiuli cât vor de la orele de cultură generală, că li se vor motiva absențele chiar și cu adeverințe aprobate nelegal chiar de director. Ba, mai mult, că nici măcar nu le vor fi consemnate în cataloage celor privilegiați. Cum se va putea obține atunci promovarea? Păi, dacă are cineva curajul să-i lase pe unii corigenți sau repetenți pentru că nu au setul de cunoștințe și de competențe minimale nu-i nimic. Se poate formula o cerere la direcțiune și se poate face o altă comisie care să-i promoveze. Iată, spre edificare, și un exemplu – așa… ipotetic.
Să zicem că e cineva repetent la română în clasa a XII-a, adică la 18-19 ani trăiți prin dreapta ori stânga Mureșului. Face cererea și apoi, dacă e „un norocos”, este promovat de alți profesori chiar dacă nu poate formula cu cuvintele lui o frază coerentă. Să fie vorba aici de rațiuni „umanitare”, cum se exprimase cineva, de o contribuție onorabilă și necesară la armonia comunitară?
Mai nou, cică se poate inventa și invoca un conflict cu vreun examinator pentru a obține din start comisia „umanitară”. Sunt curios, dacă vor ajunge astfel de absolvenți vreodată în fața vreunei instanțe de judecată, vor reuși oare să se exprime cerent? Va avea vreunul nevoie chiar și de translator după 12 ani de școală?
Unii or crede că, într-adevăr, e vorba de „umanitarism”. Eu, mai limitat poate, cred însă că ar fi o dovadă de crasă impostură a profesorilor implicați în astfel de promovări, de o trădare față de meseria de dascăl și față de societatea care i-a învestit cu o asemenea răspundere. Elevul n-ar avea vină. El așa a fost educat că merge cu mulți ani în urmă – și în unele cazuri și părintele. Este o victimă a impostorilor, a profesorilor care nu respectă nici măcar la modul minimal principiile didactice, legislația și ideea de școală, în sine, în numele unei false omenii ori pur și simplu pentru că nu le înțeleg. Ei îi nenorocesc pe acei tineri, anulându-le posibilitatea obținerii pe cale cinstită a unor locuri de muncă ce pretind abilitățile sau competențele nedobândite. Într-un fel, îi condamnă la a răzbi în viață pe căi oculte, îi pervertesc, le limitează șansele de a prospera cinstit. Îi transformă astfel în potențiale victime ale manipulării politicianiste și le creează profilul impostorului, al coruptului. Și mai și sunt plătiți de stat pentru asta, că așa-i în epoca impostorilor. Cum s-ar zice, drumul spre iad e pavat cu bune intenții.
Să trecem însă de la cazuri ipotetice, ca să nu ne plictisim, la ceva un pic mai concret. Legea impune anumite limitări absenteismului și, dacă ele sunt încălcate, impune și sancțiuni, considerând că doar astfel se poate face un învățământ eficient. Chiar și așa, la LPS sunt deseori încălcate limitele respective, dar se supără conducerea dacă vorbește cineva public despre asta. Cică afectează negativ prestigiul școlii și al celor responsabili de situație. Cam ca în cazul onoarei „nereperate”, de care vorbea Caragiale. Majoritatea covârșitoare a copiilor văd și înțeleg ce se întâmplă. Au suficientă maturitate să nu fie de acord și spun acasă părinților, cunoștințelor și prietenilor, astfel că, în timp, mulți dintre părinți cam evită înscrierea copiilor la școala respectivă. Dacă astfel de mecanisme devin posibile sau chiar se întâmplă într-o instituție de învățământ, vorbim clar de management defectuos. Sau nu? Și a cui o fi vina, a cui spune, ori a cui face?
Tot de management defectuos cred că e vorba și când nerespectarea legislației școlare duce la pierderi financiare. Știm cu toții că învățământul e subfinanțat, că nu sunt bani pentru laboratoare, pentru materiale didactice etc. Din fericire, LPS-urile pot obține fonduri frumoase din transferuri. Care director din Tîrgu Mureș nu s-ar lăuda cu venituri proprii cam de la 45 – 50.000 lei noi în sus pe an? Dar iată că tocmai liceul al cărui director vede conspirații fantomatice n-a încasat bani cuveniți din transferuri cel puțin timp de 5 ani. Curtea de Conturi chiar a și calculat pentru doi ani o lipsă de 99499 lei. Nu doar că s-au făcut transferurile gratis, ci încălcându-se și alt articol din regulament. Când mai observăm că multe transferuri nelegale le-a făcut tocmai în beneficiul clubului care îl plătea pe director, ce mai e de zis?
A! Mai e, totuși, ceva de amintit. Și anume, că au fost folosiți subordonații pentru a colecta bani de la părinții și elevii LPS-ului pentru a fi vărsați în asociația directorului, în clubul său (înființat împreună cu alți 3 profesori). Atenție! Se știe de mult timp: Asociația „Clubul Sportiv LPS Mureș” nu e asociația liceului, ci a directorului care susține că luptă din răsputeri pentru interesele LPS-ului să-l apere de distrugere și a celor 3 asociați. Nu avea ca obiect de activitate sprijinirea activității instituției de stat și nici măcar nu s-a făcut publică vreo dovadă a folosirii banilor exclusiv pentru interesele LPS.
Tocmai de aceea întreb: cine vrea să distrugă LPS-ul?

Călin Crăciun

sursa foto: msnews