În jur de 4.000 de turişti, între care şi preşedintele României, Klaus Iohannis, au vizitat în această primăvară Rezervaţia Botanică de la Zau de Câmpie unde cresc Bujorii de Stepă, situată la cea mai înaltă altitudine din lume la care această plantă s-a adaptat, la peste 450 de metri.
Custodele rezervaţiei, Octavian Călugăr, a declarat marţi, pentru AGERPRES, că Bujorii de Stepă de la Zau de Câmpie, denumiţi ştiinţific ‘Paeonia Tenuifolia, au înflorit în acest an începând cu data de 10 aprilie, iar această primăvară a fost prima în care aceste flori gingaşe au trăit câteva zile sub zăpadă.
‘Am avut foarte mulţi turişti, aproape 4.000, au fost şi mulţi elevi. Numai de 1 mai au fost cam 300-400. Am avut şi turişti din Rusia, Olanda, Germania, Ungaria, a fost şi o vizită privată a preşedintelui Klaus Iohannis, dar nu sunt împuternicit să ofer detalii (…) Acum începe descreşterea, bujorii au început să înflorească în data de 10 aprilie. În Rezervaţia de sus o să fie înfloriţi o perioadă mai lungă, fiindcă acolo este la altă cotă, un pic mai înaltă, dar în partea de jos încep deja să se scuture. În ciuda vremii, polenizarea de către albine s-a făcut, aceasta este foarte importantă. Am mai avut brumă în timpul înfloririi în alţi ani, dar acum a fost îngheţ şi zăpadă, vânt cu ploaie, nu le prea place, fiind o plantă perenă de stepă. Brumă a mai fost în anii precedenţi, dar îngheţ nu a fost’, a spus Octavian Călugăr, care nu crede să întâmpine probleme la recoltarea seminţei.
Custodele a subliniat că imediat după îngheţ a văzut florile care au fost afectate, întrucât acestea s-au deschis mai repede, „un pic forţat”, şi şi-au pierdut petalele la fel de repede.
Pe lângă faptul că Rezervaţia Botanică de la Zau de Câmpie este situată pe cel mai înalt loc din lume în care s-a adaptat această floare, este unicul loc din România şi din interiorul Arcului Carpatic unde creşte bujorul de stepă.
Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost prezentată la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei.
Rezervaţia mureşeană este situată la 5 kilometri de centrul comunei Zau de Câmpie şi a fost înfiinţată în 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul şcolii româneşti de botanică, iar suprafaţa iniţială era de 2,5 hectare. Persoana care a salvat bujorul de stepă de la dispariţie şi a extins suprafaţa rezervaţiei la 3,5 hectare, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, a fost regretatul Marcu Sâncrăianu, din Zau de Câmpie.
La o petrecere de Ziua Regelui, în 10 mai 1923, Marcu Sâncrăian, care îşi însoţea tatăl – primar al comunei Zau de Câmpie – a ascultat povestea spusă de academicianul Alexandru Borza şi, copil fiind, şi-a asumat public salvarea florilor.
Din acel moment, până la vârsta de 91 de ani, Marcu Sâncrăianu şi-a dedicat viaţa gingaşelor flori şi a învăţat din cărţi, deşi avea doar şase clase, cum să îngrijească bujorii de stepă.
Actualul custode a rezervaţiei, Octavian Călugăr, a fost primar al comunei Zau de Câmpie timp de opt ani şi se ocupă de flori din anul 2005, după ce şi-a făcut ucenicia alături de Marcu Sâncrăianu, timp de 31 de ani.
Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri din anul 1932 rezervaţia de pe deal, de 2,5 hectare, a fost declarată Grădină Botanică, iar Rezervaţia din lotul B, cu suprafaţă de 1 hectar, a fost declarată Grădină Botanică în 1959-1960.
În cele două loturi ale rezervaţiei, pe cele 3,5 hectare, sunt peste 50.000 de bujori de stepă.
AGERPRES