Reţelele sociale în China sunt complet diferite. Nu există acces la Facebook, Twitter, Instagram, Google (fără VPN). Bineînţeles că există reţele sociale similare, pe care le folosim zilnic, mult mai des decât pe cele menţionate mai sus.
Odată cu instituirea carantinei in provincia Hubei, au fost făcute publice multe măsuri la nivel naţional. După o perioadă, aceste măsuri au început să fie decise la nivel de provincie – ceea ce se întâmplă şi acum, în funcţie de care este situaţia locală.
Conturile oficiale ale Guvernului local sunt în limba chineză, dar am folosit aplicaţii de traducere. După câteva zile, un cont local a început să publice în limba engleză şi japoneză pentru cetaţenii străini.
O dată pe zi se anunţă numărul de cazuri şi publicate pe toate platformele. La nivel de oraş au fost oferite multe detalii despre pacienţi – zona în care locuieşte, istoricul de infectare, vârsta, sexul. Sincer, aceste detalii au ajutat pentru a vedea că, în majoritate, este vorba de locuitori din Hubei sau cei care au intrat în contact cu ei. În plus, am avut o aplicaţie care ne-a arătat unde (în ce rezidenţă) se află cazuri (poză ataşată). Big data a jucat şi joacă un rol incredibil şi azi, detalii mai jos.
Cum este azi viaţa ta în China?
Lucrurile par să fie pe drumul cel bun. Conform datelor oferite oficial, de mai bine de o lună nu există în oraș un caz nou. Ultimul pacient a fost externat săptămâna trecută, dar există locuitori sub observație, în principal cazuri importate (detalii mai jos).
În Wuhan există încă pacienți, dar cele 16 spitale de campanie construite luna trecută au fost închise. Personalul medical care a fost trimis din toată țara să ajute se întoarce, după aproape o lună, în provinciile de rezidență.
Dar, cu tot optimismul, ajutat de vremea bună și prietenii care se întorc în oraș, situația o să mai dureze.
O parte din locuri s-au deschis, cu condiții destul de grele. De exemplu, la restaurant, nu mai mult de trei persoane la masă, în cazul cel mai bun. Barurile, cluburile, cinematografele nu sunt încă deschise. (în Shanghai condițiile par mai relaxate, multe baruri s-au deschis). Evenimentele sunt în continuare puse pe pauză. Unele locuri turistice s-au deschis, la fel și sălile de sport.
Școlile publice au început online cu două săptămâni de întârziere. Există planuri de deschidere – cu liceele mai întai, apoi școala generală, etc, dar în Suzhou nu există încă un anunț oficial. Pentru mine personal deschiderea școlilor ar fi un semn excelent, dar se pare că mai avem de așteptat. La începutul lui aprilie este o vacanță de câteva zile, deci există șanse să se dechidă după. Sper!
Nu ne lipsește nimic, decât viața dinainte. Măștile au apărut în magazine, traficul e aproape la normal, cu aglomerație și claxoane.
Dacă vreau să merg la piață, ies din rezidență, primesc un bilet cu data de azi. Ajung la piață unde mi se cere codul verde (detalii mai jos), mi se ia temperatura. Cumpăr legume de la doamne cu măști și mânuși, de obicei plătesc cu telefonul (cash nu este foarte folosit) și mă întorc spre casă. Când ajung la poarta rezidenței, dau înapoi biletul și mi se ia temperatura.
Dacă trebuie să iau metroul/autobuzul, trebuie să scanez un cod în plus, la urcare.
Dacă merg la un restaurant, trebuie să arăt același cod verde, să mi se ia temperatura, să completez într-un tabel numele, numărul de telefon și numărul de pașaport.
Ce se întâmplă cu cei care revin în China?
De câteva săptămâni, foarte multe eforturi se concentrează pe prevenție și cazuri „importate”, așa cum sunt numite. Nu contează naționalitatea celor care se întorc, ci care este istoricul lor de călătorie. Majoritatea aeroporturilor mari folosesc același sistem.
Câțiva prieteni s-au întors și alții au scris despre experința lor, cam acestea sunt concluziile. O echipă de control se urcă în avion după aterizare, se intervievează pasagerii, li se ia temperatura. Cei veniți din zone considerate roșii (în acest moment Iran, Italia, Franța, Germania, etc) sunt invitați să coboare primii, sunt din nou intervievați. Pe rând coboară toată lumea și fiecare primește un sticker roșu sau galben sau verde (roșu fiind bineînțeles considerat risc crescut) și este invitat să înceapa carantina de 14 zile. Aceasta se face la domiciliu, dacă condițille de acasă sunt conforme – singur la domiciliu, rezidență conformă cu condițiile impuse, etc. Dacă nu, ești transportat la un hotel din oraș, decis de autorități. La început, cazarea a fost gratuită, acum trebuie plătită de tine (sau de compania ta). Dacă ești la domiciliu, se aplică un sigiliu de hârtie sau electronic. Voluntarii din rezidență vor veni să ia gunoiul pe care îl vei scoate la ore fixe în fața ușii, dar și să îți aducă pachetele pe care le poți comanda la intrare. Ai și obligativitatea să îți iei temperatura și să o trimiți persoanei tale de contact. După ce termini cele 14 zile, primești o hârtie care atestă finalul carantinei și se înlătură sigiliul.
La începutul instaurării acestor măsuri au existat bineînțeles probleme, unii pasageri au așteptat ore multe în avion. Lista țărilor cu probleme se actualizează des, ca și regulile.
Cele mai mari probleme pe care le ai este dacă în avion se descoperă o persoană infectată. Atunci este posibil să fii luat de acasă, dus la spital pentru radiografii si test de Covid19 și, în plus, cazat la un hotel, pentru o supraveghere mai atentă.
Big data sau cum se folosește tehnologia în prevenție și urmărire
Am tot menționat codul verde. A fost introdus acum vreo 2 săptămâni cu scopul de a oferi o garanție că persoana care intră la tine în restaurant, etc, s-a aflat in orașul respectiv în ultimele două săptămâni. Sau cel puțin, așa îl înțeleg eu. Completezi într-o aplicație toate informațiile cerute – pașaport, telefon, adresă, apoi operatorul de telefonie mobilă se sincronizeză confirmând că nu ai părăsit orașul, pe baza locației numărului de telefon.
În autobuz și metrou se scanează de fiecare dată un cod. Scopul este ca, dacă se identifică un caz, acesta poate fi efectiv urmărit – la gară ai nevoie de pașaport pentru a luat bilet, etc. La final, poți vedea traseul unui pacient infectat și cine a fost în același metrou, autobuz, etc, cu respectivul.
Nu o să fac nicio mențiune cu privire la părerea mea personală despre viața privată, etc, voi spune doar că nu cred că există vreo viață privată odată ce ești pe rețelele sociale, plătești cu telefonul, comanzi de pe internet, etc., indiferent de țară.
O mică concluzie despre abordarea pe care o are China astăzi – identificarea câtor mai multe cazuri, izolarea lor și a tuturor contactelor. Se fac eforturi financiare importante să se testeze toți cei care au o mică șansă să fi fost infectați. Nu știu dacă este abordarea corectă, este doar ce se întâmplă acum.
Închei prin a vă dori multă sănătate și sper ca totul să se termine foarte curând, cu bine. Sper că acest post să vă dea un pic de liniște și sper ca foarte curând ca numărul de infecții să scadă în România, Europa, în lume. Un gând bun pentru personalul medical și cei care trebuie să lucreze în aceste zile, într-un pericol constant.
(Postare preluată de pe pagina de socializare a Corinei Albotă)
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.