Cu drujba prin cartier

Zilele trecute, în locul deja obișnuitului zgomot al bormașinii unui vecin nedepistat încă, ne-a trezit un concert pentru drujbă și angajat. Acesta din urmă, cățărat în coșul brațului telescopic al autospecialei, mânuia o drujbă printre crengi, tăind și aruncând cu precizie pe lângă mașinile parcate, unde altundeva decât pe trotuar, la umbra copacilor.

Figuri somnoroase, pitite după perdele, urmăreau acțiunea. Cei mai curioși au coborât în stradă, postându-se chiar periculos de aproape, ca într-o pauză să-l ia la întrebări pe cel cu drujba. Cei de pe margine dezbăteau problema. Nici la aeroport nu se lucrează, din cauza vremii nefavorabile. Azi-mâine ar trebui predată pista și încă nu se lucrează. Pentru copaci oare n-o fi iarnă? „E firma specializată, Verdi știe ce face”, erau de părere unii, „ce fel de toaletare e asta?” – se întrebau indignați alții.

Omul cu drujba și-a reluat activitatea. El nu face decât execută ordinul. Nu ciuntește după cum îl taie capul, el toaletează copacii după programare! Acum e la rând Strada Sârguinței. Au demarcat o parte a străzii, la prima oră, după ce au plecat oamenii la lucru, lăsând liberă prima bandă de drum, s-au și apucat de treabă. În urma lor … s-a făcut lumină pe stradă!

Copacii ca niște cuiere pom, cu crengile ciuntite la o palmă – două deasupra trunchiului, privesc nedumeriți în urma autoutilitarei care atacă într-o veselie nucul de pe marginea drumului.

„Din ăsta n-o să mai mânce copiii din Valea Rece!”, comenta un trecător.

Nimeni nu înțelegea logica toaletării. Câte un copac a căzut sub lama drujbei și în afara rândului, altul în schimb – e drept că ar fi fost mai greu de cățărat până la el, a fost cruțat.

Ceva mai încolo, un tânăr trăgea după el un sac de rafie legat pe un cărucior de grădină. Sacul înalt cât casa era plin de flacoane de plastic turtite. Omul făcea colectarea selectivă a deșeurilor. Trecând pe lângă depozitul de deșeuri menajere a schimbat câteva vorbe cu vecinii lui de cartier, mai puțin norocoși. După ce bieții oameni nu aveau decât un săculeț de peturi, nici la depozit n-au mai putut cotrobăi. Cu puțin timp în urmă au fost luate vechile containere de gunoi, pe cele noi le-au dus înăuntru, iar pe ușa de fier trona de acum un lacăt imens.

„E cineva important, un VIP sau așa ceva pe Sârguinței, că prea se mătură, se repară capacul de canal, se toaletează, se ridică gunoiul! Dacă ar face ceva ca să pună înapoi și coșurile de gunoi de la colțul străzii, ca să nu se mai arunce chiștoacele și ambalajul de bomboane pe gardul viu, chiar i-am mulțumi!”, se întreceau în comentarii pensionarii.

Omul cu drujba s-a urcat în autoutilitară și a dispărut după colțul străzii. Până se vor înverzi copacii ciuntiți, pensionarii vor avea subiect de discuție. De undeva de departe se aude drujba…

Erika MĂRGINEAN