Anul acesta, Paştele, cea mai mare sărbătoare creştină a anului îi adună laolaltă pe toţi credincioşii, Paştele ortodox şi Paştele catolic fiind sărbătorite în aceeaşi perioadă. Sărbătoarea Paştelui, trezirea la viaţă a naturii simbolizează noua viaţă câştigată de creştini prin crucificarea şi învierea lui Iisus.
Paşti în avans
Dacă în trecut credincioşii, mai ales la ţară, au respectat cu sfinţenie toate datinile, postul şi rugăciunile, curăţenia generală în gospodărie şi în suflet, în zilele noastre asistăm la lucruri cel puţin ciudate, dar explicabile.
La Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, de pildă, înainte de vacanţa de Paşti, studenţii au organizat o „prezentare – petrecere” cu toate bucatele specifice meselor festive. Au ciocnit şi ouăle vopsite, au gustat din mâncărurile specifice primăverii, au cântat „Iisus a înviat din morţi” – pentru ca studenţii străini, care învaţă la Sibiu, să cunoască obiceiurile noastre de Paşti. N-a întârziat nici explicaţia cadrelor didactice: Sărbătoarea fiind în perioada vacanţei, pe când s-ar fi întors la studii, aceştia nu mai aveau ocazia să vadă aceste obiceiuri. Şi atunci devansăm sărbătoarea!
Invazie de iepuraşi în capitală
La fel de ciudat ni se pare împodobirea arterelor principale din capitală, cu beculeţe, invazia de iepuraşi şi iepuroaice, buticurile cu tot felul de preparate culinare şi cadouri de Paşti. Există şi pentru asta pobabil o explicaţie!
Paşti sau Paşte?
Expresia ebraică „Pesach” din care se trage şi varianta în limba română, Paşti, simbolizează eliberarea fiilor lui Israel din robia egipteană şi „pesach”- (ieşirea) din Egipt, conduşi de Moise, după 40 de ani de peregrinare prin deşert. Ambele variante Paşte şi Paşti sunt folosite în vorbirea zilnică, dar de preferat este folosirea formei Paşti- Paştile, susţin specialiştii.
Sărbătoarea renaşterii la .. Evrei
Pentru că în jurul anilor 1400 înainte de Christos, când evreii au părăsit Egiptul, a fost sărbătorit pentru prima dată Paştile, începem prezentarea obiceiurilor pascale cu Pesach. În calendarul religios ebraic, Pesach se sărbătoreşte anual în perioada 14-21 a lunii Nisan, prima lună în calendarul religios, după cum ne-a explicat preşedintele comunităţii evreieşti din Tîrgu Mureş, dr. Vasile Dub. În perioada Peasch-ului nu se consumă produse dospite (Hametz) şi nici pâine, decât pasca, un înlocuitor de pâine nedospit, ce aminteşte ieşirea în grabă din Egipt, când evreii nu au avut timp să dospească aluatul pentru pâinea pregătită pentru drum.
Talmudul sau Torah, (Învăţătura), este prima din cele trei părţi ale documentului fondator religios al iudaismului. Acesta conţine cele 613 porunci cu 365 restricţii negative şi 248 de comenzi pozitive, dintre care „fiecare respectă câte poate”, ca să-l cităm iarăşi pe dr. Vasile Dub, umoristul de astă dată!
În casele evreieşti, unde se respectă tradiţia, sunt căutate şi vândute sau distruse toate produsele dospite, de la făină, biscuiţi şi până la bere. Se găteşte numai cu făină de pască sau făină de cartofi. Se face o curăţenie în toate ungherele casei, chiar şi o lună de zile poate dura acţiunea.
După apusul soarelui în ziua de 14 Nisan se rostesc rugăciunile la Sinagogă, urmate de Seder, Cina Pascală. Se repovesteşte istoria evreilor, se beau patru pahare de vin şi se mănâncă cinci feluri de mâncăruri de pe un platou cu despărţituri. Fiecare dintre aceste feluri cu gust amar – dulceag simbolizează viaţa de sclavie în Egipt, mielul jertfit, sacrificiul suprem adus la Templu. Astfel pe platou se găsesc ierburi amare şi hrean, un amestec de fructe şi arahide, un cartof fiert, o aripă de pui, un ou fiert. Acestea au un rol simbolic, bucatele alese urmează după ritualul în care se consumă şi cele patru pahare de vin. Pe masă se pune şi pască, din care se pune deoparte o bucată ce se ascunde, ca după aceea copiii care îl găsesc, să ceară cadouri în schimb.
Ce sărbătoresc creştinii?
Paştele pentru evrei este trecerea de la sclavie la libertate, iar pentru creştini înseamnă trecerea de la moarte la viaţă. La Cina cea de Taină Iisus Christos a dat un nou conţinut pâinii şi vinului: le-a transformat în Trupul şi Sângele său. Când preotul aprinde lumânarea de Paşti din candela rămasă aprinsă pe Sfânta Masă din Sfântul Altar dă mărturie că Christos a biruit moartea. „Veniţi de luaţi lumină” este chemarea de a trece de la moarte la viaţă. Sărbătoarea la români o cunoaştem, de aceea vă propun să facem o trecere în revistă la celelalte etnii conlocuitoare în Judeţul Mureş.
Maghiarii merg la udat în a doua zi de Paşti
După Farschungul prin care maghiarii şi saşii îşi iau rămas bun de la iarnă, începe Postul cel Mare, de 40 de zile. Această perioadă pentru credincioşi este perioada pregătirii cu trup şi suflet de Noaptea de Înviere. Pe vremuri bărbaţii încercau să se abţină de la băutură, înjurături şi manifestări agresive, iar femeile se îmbrăcau în haine cernite pe care le schimbau apoi cu cele mai frumoase şi cele mai noi haine de primăvară, cu care se duceau apoi la biserică. Crengile de salcie sfinţite în Duminica Floriilor se păstrau pentru a ocroti casa de fulgere, de grindină şi de incendii.
După curăţenia generală de primăvară efectuată prin gospodărie începe pregătirea bucatelor alese pentru masa de Paşti. Şuncă afumată, friptură de miel, miel umplut, sarmale, ciorbă de miel, cozonac cu nucă, beigli cu mac…ouăle roşii, nu pot lipsi de pe masă.
În zilele noastre s-au mai moderat aceste obiceiuri, postul aduce a cură de slăbire, dar ce persistă încă este mersul la stropit. În a doua zi de Paşti, băieţii îmbrăcaţi la „ţol festiv” şi înarmaţi cu o sticluţă cu parfum (apă sau spray deodorant ?!) în buzunar iau la rând casele unde sunt fete de măritat. Dacă răspunsul la întrebarea „Primiţi cu stropitul?” este unul afirmativ, urmează ritualul. „Floarea frumoasă ce ar putea să se ofilească, dacă nu va fi de urgenţă udată”, adică fata vizitată se poate trezi cu nişte stropi cu miros de patchoulie pe cap sau…între ochi! Depinde de noroc. Băieţii în schimbul stropitului grijuliu primesc bani, ouă încondeiate sau dulciuri şi pot zăbovi şi la un pahar de vorbă. Astfel se explică parfumul străzilor şi mersul pe şapte cărări în această perioadă. Pentru copii rămâne povestea iepuraşului cel darnic, care aduce jucării, dulciuri şi ouă de ciocolată celor cuminţi!
Francezii mănâncă pulpă de miel cu fasole
În Franţa iepuraşul cel darnic de la noi este înlocuit cu Peştii de aprilie. Copiii se distrează încearcând să lipească pe spatele adulţilor hârtiuţe cu peşti desenaţi sau să se întreacă la aruncatul ouălor în aer. Primul care scapă oul pe jos, iese din joc. „Clopotele zburătoare” o altă tradiţie din Franţa se referă la credinţa catolicilor francezi potrivit căreia în Vinerea Mare toate clopotele zboară la Vatican şi nu se întorc decât în prima zi de Paşti, aducând cu ele o grămadă de ouă de ciocolată. Asta se întâmpă în anumite zone din Franţa, pentru că fiecare zonă are specificul ei. Un francez, rezident la Tîrgu Mureş, oare cum sărbătoreşte? Patrice Desnos (Editura Sherpa) mi-a răspuns la această întrebare: „În Franţa nu prea se sărbătoreşte Paştile la fel ca în România. Floriile am avut şi noi duminica trecută, Le dimanche des Rameaux, sărbătorim după ritul catolic. De Paşti la noi se mănâncă pulpă de miel cu fasole, (Gigot d’agneau avec flageolets). Iepuraşul aduce ouă de ciocolată, iepuraşi de ciocolată. Ouăle sunt ascunse în grădină, prin iarbă şi copiii le caută. Părăjiturile pe care le facem de Paşti diferă de la zonă la zonă. În Alsace se face Le Mendiant, adică Cerşetorul, un fel de kouglof. La fel se numeşte şi prăjitura făcută cu ciocolată şi fructe uscate”, a mai spus Patrice Desnos, recunoscând că adoră să gătească! Unde se află Patrice Desnos momentan şi unde va petrece Paştile? …Altă întrebare!
Grecii au pe masă Pâinea lui Iisus
Am discutat cu ani în urmă cu Pantelaios Panteleimon, grecul care a adus shaorma grecească, gyros, în Tîrgu Mureş. El Greco povestea că de pe masa de Paşti nu trebuie să lipsească mielul, pâinea specială, ouăle şi salatele. Pâinea specială se numeşte Pâinea lui Iisus şi este marcată în centru cu o cruce, iar pe margini sunt ornamente sub formă de ouă. Şi grecii sărbătoresc în familie.
Într-un coş cu viorele/ Cântă două păsărele/ Păsările ciripesc/ Îmi daţi voie să stropesc?
Saşii petrec până dimineaţă
Sărbătoarea luminii şi a bucuriei Învierii este pregătită şi de saşi cu săptămâni înainte, asemănător tradiţiilor româneşti şi maghiare. După ce are loc Confirmarea, un eveniment important în viaţa tinerilor, marcat de obicei în Duminica de Florii (Palmsonntag), începe Săptămâma Mare, sau Săptămâna Tăcerii. Este perioada când şi clopotele tac, fiind zile de reculegere, de curăţire sufletească. În duminica de Paşti, apoi, în bătaia clopotelor se anunţă Învierea Domnului, iar familia serbează în jurul unei mese pline cu bunătăţi: ouă vopsite, prăjituri şi cadouri de la Iepuraş. Un obicei aşteptat de copii este căutatul ouălor ascunse în iarbă sau rostogolitul ouălor pe deal. Udatul este un ritual străvechi, menit să alunge boala şi răul din gospodărie. Ca şi la maghiari, şi saşii se îngrijesc de trandafiri, „die Rose”, pe care se grăbesc să le storpească în a doua zi de Paşti. Ziua se încheie cu balul la care se consumă merindele adunate în cursul zilei prin mersul la stropit. Întreaga comunitate petrece apoi până a doua zi dimineaţa.
Armenii duc coşul cu merinde la sfinţit
În Ardeal, Statutul fraternităţii voinicilor armeni din Gherla, redactat în 20 august 1729 prevedea procedeul de urmat de Paşti. Aşa cum se colindă de Crăciun, la Paşti „prefecţii” trebuie să meargă înainte, iar „marşaiecul” cu un toiag în mână, să fie urmat în linişte de voinici. „De aceea poruncim în această zi nimeni să nu bea ceva în vre-una din case”. Cel care refuza să meargă cu colindul de Paşti, (când se cânta Christos a înviat) trebuia să plătească amendă un galben unguresc şi o vadră de vin. Şi în trecut şi în vremurile moderne „Femeia armeană pregăteşte în seara de Sâmbăta Mare un coş frumos. Ea aşează înăuntru cataua, pasca şi halagiul cel mai frumos. Pe lângă acestea pune o pastramă fiartă, carne de porc, vreo câteva ouă roşii, carne de miel friptă, vin, sare, etc. (…) De Paşte, dis-de-dimineaţă, servitoarea ia coşul acoperit cu o cuvertură de preţ şi-l duce la biserică şi acolo servitorii şi servitoarele stau pe rând în picioare cu coşul dinaintea lor. După terminarea liturghiei de dimineaţă, diaconul, având în mână cădelniţa, merge pe dinaintea preotului, care binecuvântează conţinutul coşurilor aşezate într’un lung şir”, se arată în Metropilia armenilor din Transilvania, 186, Viena. Pag 224. Cu astfel de legi severe, multe din tradiţii se păstrează şi azi. Obiceiul este păstrat şi în secuime. O filmare în piaţa din Miercurea Ciuc unde localnicii stau într-o ordine desăvârşită cu coşurile pline cu merinde în faţă, aşteptând să fie sfinţite, a ajuns virală pe internet.
Oul roşu simbolizează Paştile.
Armenii vopsesc ouăle cu coji de ceapă, cu frunze de nuc, cu şofran, cu fân pentru a da culoarea portocalie. În alte locuri se fac diferite desene cu ceară pe oul alb după care se vopsesc şi desenul rămâne alb pe oul vopsit roşu. Oul de Paşti este oferit în dar celui care merge să felicite familia de această sărbătoare. Oaspeţii sunt trataţi cu prăjituri, fripturi, carne de miel şi vin dulce. O distracţie plăcută, păstrată din moş – strămoş este ciocnitul ouălor roşii. Datina spune că oul roşu păstrat peste timp, într-.o zi îşi schimbă gălbenuşul în chihlimbar! Concitadina noastră, Lili Adam Seyranyan afirmă: „De Paşti petrecem în familie. Vopsim ouă. Facem mâncare tradiţională, aici cumnata mea se pricepe mai bine. Locuim aproape şi ea e cu mâncărurile. Ea şi soacra mea fac prăjituri foarte bune şi mâncăruri tradiţionale la fel. Preferata mea e pahlava cu orez, dar nu pot să explic reţeta în română!”
Români, maghiari, germani şi alte naţionalităţi, credincioşi sau laici, Sărbători luminoase să aveţi!
Erika MĂRGINEAN