De ce s-ar schimba?

De curând, președintele Institutului de Training, Studii şi Cercetări PIMMJM, Radu Bălăneanu, a afirmat un lucru cunoscut de majoritatea oamenilor: șefii de instituții publice sunt adeseori numiți politic, iar în foarte multe cazuri nu sunt numiți cei mai buni profesioniști, concluzionând că „o simplă apartenenţă politică nu este echivalentă cu o competenţă profesională”. Desigur un lucru foarte adevărat, care demonstrează, încă odată, lipsa oricărei empatii a clasei politice față de populație. Nu contează că șeful de instituție nu este cel mai potrivit om pentru post, ci trebuie făcut totul să fie numit în funcție un om din partidul lor. Până la urmă, importantă este doar puterea, nu oamenii.

În acest context, în ultima vreme, orice afirmație politică a „marilor politicieni” îmi provoacă repulsie fiindcă realizez că tot ce spun ei sunt doar discursuri construite, poate de alții, pentru a convinge poporul să-i voteze, sau pentru a-i defăima pe adversarii lor politici. Sunt aproape sigur că dacă poporul ar muri de foame, dar tot ar vota partidul de la conducere, acel partid nu ar mișca un deget să-l ajute cu adevărat.

Astfel, putem ușor concluziona că majoritatea politicienilor sunt mincinoși, până la primii oameni din fruntea țării, sau poate începând cu ei. Tot timpul președintele și premierul se contrazic. Ce înseamnă asta? Că măcar unul dintre ei greșește. Sau mai bine zis, că măcar unul dintre ei încearcă să inducă în eroare populația, adică e mincinos. Scenariul acesta se reproduce la scară mai mică, la nivel local. Văd, acum în campanie, discursuri ale unor candidați la funcția de parlamentar: ei critică cu o candoare incredibilă necinstea celorlalți politicieni, pozând în salvatori ai neamului. Dar ei ignoră că la un moment dat au fost și ei la putere și n-au făcut nimic pentru neam, sau măcar pentru județul Mureș. Nimic! Căci a face ceva dintr-o funcție publică nu înseamnă să reasfaltezi o stradă sau să reabilitezi un parc… A face ceva înseamnă a schimba în bine viața de zi cu zi a oamenilor: a le oferi mai multe locuri de muncă, a crea condiții pentru creșterea salariilor , a impune reguli pentru ca oamenii să fie cu adevărați respectați în spitale, în instituții etc., a reduce furtul, corupția, incompetența, birocrația…

Desigur, aceste lucruri nu se vor face, din cauză că noi continuăm să votăm aceste lipitori numiți politicieni. Căci pe oricine am vota, tot una e… De ce s-ar schimba ei? Lor tot bine le merge… Dacă nu acești patru ani, următorii patru…

Noi, românii, ar trebui să obligăm lipitorile să empatizeze. Sau cel puțin să urmărească un interes național, al națiunii, dacă nu al indivizilor. Ar trebui să nu mai acceptăm să numim a fi bun un primar, un parlamentar, un ministru sau un președinte doar fiindcă a asfaltat o stradă, a construit o autostradă, a ținut un discurs înflăcărat. Un politician e bun când lumea se trezește dimineața cu burta mai plină, cu portmoneul mai plin, cu factura mai mică, cu posibilitatea de a-și cumpăra mai des bilete pentru concediu (și spre destinații mai bune, cu condiții mai bune de cazare), cu posibilitatea de a economisi pentru a investi în dezvoltarea „gospodăriei”. Ar trebui să întrebăm poporul: când a fost ultima dată când ați reușit să economisiți mai mult, să mergeți în excursii mai scumpe, să plătiți mai puțin la utilități? Răspunsul… îl anticipăm cu toții…

Titi Dălălău