Dorin Florea: „Voi cere Casei „Eminescu” ca duminica, numai duminica, să facă un meniu special, ca şi Sanepid-ul să nu aibă nimic de comentat şi nici Protecţia Consumatorului, încât să fie posibil să mănânci o supă de găină şi un şniţel”….
Încep cu mine…
Primul și ultimul all inclusiv în Turcia (iubesc bucătăria turcească), m-a făcut să fiu șocat multă vreme de o imagine pe care eu, român sadea, n-am putut să mi-o scot din minte. La micul dejun, unde erau servite zeci de feluri de salate, sucuri, fructe și alte preparate mai proteice, o doamnă, trecută de 50 de ani, englezoaică, își ungea o felie de pâine prăjită cu unt, un suc de portocale și… cam atât. Era de neînțeles. Era prea mult pentru mintea mea, ce să mai zic de stomac.
Înainte de a renunța la acest tip de serviciu turistic, am avut un alt șoc. Prieteni, amici, cetățeni români în general, și nu neapărat săraci sau needucați, simțeau din rărunchi că trebuie să-și umple farfuria până la refuz chiar dacă lăsau peste jumătate în blid pe masă. Tot legat de șocuri, țin minte că într-un interviu din anii ‘90, Patapievici era șocat de dantura celor din Occident în comparație cu cea a conaționalilor.
Simplitatea și smerenia conștientizate și trăite DEMN sunt virtuți înalte.
La noi, în schimb, nu poate fi vorba de așa ceva și nu am cum să nu generalizez. Cei mai fini intelectuali de-ai noștri, când au atins un anumit prag al bunăstării, prima dată și-au satisfăcut burtica. Mai „de calitate”, mai cu cantitate, mai cu potențiator de gust și mai cu ștanță recunoscută. Bogații anilor fără facturi, din marfă adusă din Turcia, împărțit fabrici etc., în loc de o pereche de blugi și-au luat 20, în loc de o casă și-au făcut palat și tot așa. Atât săracul, cât și bogatul pierduseră firescul și, mai apoi, DEMNITATEA. Unul pentru o ciorbă, altul pentru a-și păstra privilegiile. Gândirea și acțiunea au rămas la fel, doar valoarea materială diferă.
Pentru unele chestiuni a trecut prea puțin timp. De aceea, nu mă miră deloc ultima ofertă a primarului ales de patru ori. Nu mă miră nici faptul că lumea va da buluc la această super ofertă, mai ales dacă o astfel de masă o va putea scălda și într-o bere la dozator, la un leu „kilu”.
Noi, care am crezut că am avut oareșce legături cu imperiul pentru că am trimis câțiva tineri la școală, atât am învățat. Deocamdată!
Marius Libeg
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.