Castelul Mikó din Miercurea Ciuc, în care funcționează Muzeul Secuiesc al Ciucului, este situat pe teritoriul fostului sat Martonfalva, iar constructorul acestuia, după care cetatea şi-a primit și numele, este hídvégi Mikó Ferenc (1585-1635), care în calitate de adept fidel al principelui Gabriel Bethlen a avut o carieră strălucită – din 1613 până la decesul său a fost căpitan suprem al scaunelor secuieşti Ciuc, Gheorgheni şi Casin, din 1622 este membru în consiliul domnesc şi trezorier al Transilvaniei. El a început construcțiile în Ciuc după ce a fost numit în funcția de căpitan suprem.
În primul rând, clădirea renascentistă nu a fost construită pentru apărare, ci a îndeplinit rol rezidențial şi a fost conservată în stare destul de bună până zilele noastre (în prezent se desfășoară renovarea completă a castelului).
În cursul secolului al XVIII-lea au fost ridicate ziduri externe de apărare, dar acestea au fost distruse cu excepția turnului de poartă.
Castelul, cu formă pătrată, are o curte interioară pătrată. La colțurile aripilor de clădire sunt conectate turnuri în formă de bastioane, iar la peretele vestic este alipită o clădire, în formă de octogon, cu un singur etaj, care servea drept depozit de praf de pușcă.
Răspândirea în Ardeal a acestui tip de construcţie renascentistă, care era preferată în epoca respectivă, se leagă probabil de activitatea lui Giacomo Resti, care era arhitectul principelui Gabriel Bethlen.
După decesul lui Mikó Ferenc şi al fiului său József, castelul ajunge curând în proprietatea căpitanului suprem din Ciuc Petki István.
După ce castelul a fost timp de câteva decenii în ruine, în urma distrugerilor provocate de trupele turco-tătare din zona Ciucului, groful Stepha Steinville, general imperial, comandantul militar suprem al Transilvaniei pe atunci, a ordonat reconstrucția acestuia în 1714.
În 1730 în bastionul de sud-vest a fost construită o capelă, din ornamentele căreia a supraviețuit doar modestul ornament baroc de stuc al plafonului. Clădirea în forma actuală păstrează o varietate de tipuri de bolți. Despre aranjamentul din secolul XVII-lea există foarte puține informații. Acest lucru pare să sugereze că intervenţiile făcute în secolul al XVIII-lea au modificat considerabil aranjamentul interior din secolul al XVII-lea, comandat de Mikó Ferenc.
În urma reconstrucției, castelul Mikó a servit, în spiritul schimbărilor din acei ani, drept cazarmă și drept sediu principal al regimentului. Aici au staționat grănicerii imperiali, apoi Primul Regiment Secuiesc de Infanterie. Ulterior a ajuns în proprietatea Bunurilor private din Ciuc (Csíki Magánjavak), iar apoi pe mâinile Forței de Apărare Maghiare (Honvédség – Hungarian Defence Force). Până la mijlocul secolului al XX-lea, aici a fost o cazarmă, începând din 1961 – o clădire de inginerie economică – și începând din 1970 este în folosinţa muzeului din Miercurea Ciuc.