Depomureş SA în faţa unei dileme urbanistice

Până astăzi, 3 iunie, oficialii Depomureş sunt aşteptaţi să ia o hotărâre legată de stabilirea unei distanţe extrem de restrictive faţă de fiecare cap de sondă de înmagazinare situate în Tîrgu-Mureş şi în alte localităţi din judeţ. Distanţa impusă de companie, de 400 sau 450 de m, a blocat orice construcţie care se situează în perimetrul de siguranţă stabilit în raportul de securitate întocmit la cererea Depomureş de către S.C Drilling Swiss SRL Floreşti, judeţul Prahova. Potrivit unor informaţii de ultimă oră, reprezentanţii companiei intenţionează să dea curs solicitării prefectului judeţului Mureş, Corneliu Grosu, şi să renunţe la acea distanţă impunând una rezonabilă.

Blocat

Deasupra Căii Sighişoarei, în zona cartierului Belvedere, respectiv în zona Dealului Budiului, orice construcţie este blocată de mai bine de două luni. Săptămânalul Punctul a fost sesizat de către localnici din zonă care ne-au relatat că, din cauza stabilirii acestui perimetru de siguranţă de 400 sau 450 de metri, nu pot obţine nicio autorizaţie de construcţie pentru ridicarea de imobile noi sau anexe gospodăreşti din partea Primăriei Tîrgu-Mureş deoarece Depomureş refuză să le elibereze avizul necesar pentru depunerea documentaţiei. De asemenea, din acelaşi motiv, situarea terenurilor în perimetrul de siguranţă, nu se poate întocmi niciun Plan Urbanistic Zonal, respectiv Plan Urbanistic de Detaliu în zona respectivă.

Începutul problemei

Redactorii săptămânalului Punctul au mers pe firul problemei încercând să afle de unde a pornit această bizarerie, din nou, legală. Potrivit directivei europene Seveso 2, transpuse în legislaţia românească prin Hotărârea de Guvern nr. 804 din 2007 asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, sondele de înmagazinare sunt incluse în categoria de risc. Potrivit legislaţiei româneşti: titularul activităţii are obligaţia de a furniza personalului propriu şi persoanelor care pot fi afectate de un accident major generat de obiectivul respectiv informaţii asupra măsurilor de securitate în exploatare şi asupra acţiunilor necesare în cazul în care survine un astfel de accident.

Informaţiile vor cuprinde cel puţin elementele prevăzute în ANEXA 5 la HG 804 / 2007. Aceste informaţii se evaluează de către titularul activităţii, cu avizul autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului şi protecţie civilă, la intervale de 3 ani. Titularul activităţii are obligaţia de a pune la dispoziţia publicului raportul de securitate.

Astfel, inclusiv companiei târgumureşene i s-a solicitat întocmirea unui raport de securitate prin care să fie stabilit un perimetru de siguranţă, mai ales în cazul în care sondele de înmagazinare sunt situate în apropierea zonelor locuite. Potrivit ultimului raport de securitate întocmit de către expertul angajat de companie – din informaţiile noastre neoficiale pentru că reprezentanţii Depomureş nu ne-au răspuns solicitării noastre, acesta a fost refăcut de şapte ori, însă motivele returnării de către cele trei instituţii care trebuiau să îl avizeze, şi anume Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Horea” Mureş, Garda de Mediu şi Agenţia pentru Protecţia Mediului nu au vizat problema distanţei de siguranţă – perimetrul considerat nepericulos a fost stabilit la 400 sau 450 de metri.

Ciudat…

…în toată discuţia este că sondele de producţie nu sunt considerate periculoase, raza de siguranţă fiind de 50 de metri, în timp ce sondele de înmagazinare – da. Dar aşa este legislaţia românească. În schimb, distanța de securitate este la libera alegere a companiei. Cum a fost stabilită aceasta nu am reușit să aflăm, atâta vreme cât reprezentanții firmei nu ne-au răspuns la întrebări.

Ce reținem din această poveste este că pericolul de explozie în privința sondelor de înmagazinare din zona amintită mai sus este redus. Nu o spunem noi, ci ne-au spus specialiştii în domeniu – reprezentanţii de la Mediu. Care ne-au şi explicat de ce: gazul este depozitat în roca mamă şi nicidecum într-o incintă. Altfel spus, pericolul de explozie, spre exemplu, este aproape inexistent, deoarece atunci s-ar putea spune că punga de gaz pe care ar fi situat Podişul Transilvaniei e un pericol continuu pentru locuitorii din mai multe judeţe.

Aceleaşi sonde, distanţe diferite

O altă curiozitate a acestei probleme este faptul că, deşi Romgaz SA Mediaş deţine, de asemenea, depozite de înmagazinare a gazelor naturale, perimetrul de siguranţă diferă substanţial. Astfel, societatea medieşeană are în patrimoniu depozite de gaz subterane în sudul ţării, prin sucursala Depogaz Ploieşti, dar distanţa de siguranţă a fost stabilită la doar 50 de metri. Sondele Depogaz Ploieşti nu diferă, bineînţeles, de cele ale Depomureş SA. Mai mult chiar, în alte zone ale Europei, perimetrul de siguranţă în cazul sondelor de înmagazinare este cuprins între 40-70 de metri. Iar excepţie nu face nici Franţa, de unde provine compania acţionar majoritar al Depomureş, Gaz de France.

Revenind însă în zona la care facem referire, ar trebui să menţionăm faptul că pe dealurile respective sunt atât sonde de producţie ale Romgaz – Sucursala Tîrgu-Mureş., cât şi cele de înmagazinare deţinute de Depomureş. Dar cum legislaţia a impus că sondele de producţie, utilizate pentru a extrage gazele naturale nu sunt periculoase, în schimb cele de înmagazinare – da, avem acest paradox şi o situaţie a absurdului.

Pe masa prefectului

Problema a ajuns în urmă cu mai bine de o lună şi jumătate şi pe masa prefectului judeţului Mureş, Corneliu Grosu. Acesta a semnalat la vremea respectivă că din cauza perimetrului de siguranţă impus de compania târgumureşeană, construcţiile din cartierul Belvedere sunt blocate. Mai mult chiar, compania care construieşte în zonă, Contranscom Benţa intenţiona să ridice în cartierul Belvedere mai multe facilităţi pentru locuitorii din zonă. Însă din cauza că terenurile sunt situate la mai puţin de 400 sau 450 de metri de capetele de sondă, aceste proiecte au fost puse în stand-by. ,,Ne lovim aici de o contradicţie puternică, chiar o luptă, între realitate şi modul de aplicare a unor norme, destul de confuze, care au dus la blocarea lucrărilor şi care cel puţin în acest moment par a fi de neclintit. Este vorba de modul curios pentru mine a aplicării normelor Seveso II de protecţie şi de siguranţă europeană care privesc exploatările de gaze, petrol, care recomandă ţărilor care exploatează, în cazul nostru gazul, măsuri de securitate sporită, fără a stabili cifre, date exacte, ce înseamnă aceste măsuri şi cum se transpun în practică”, a susţinut la vremea respectivă prefectul. Acesta s-a referit nu doar la zona din Tîrgu-Mureş din care au venit sesizările către săptămânalul Punctul, ci şi la alte localităţi din judeţ precum Sărmaşu şi Crăciuneşti.

În urma discuţiilor cu reprezentanţii companiei, a celor trei instituţii implicate în avizarea raportului de securitate, prefectul judeţului a solicitat revizuirea acestuia şi analizarea posibilităţii ca acest perimetru de siguranţă să fie micşorat. Astăzi ar fi termenul de 40 de zile stabilit de prefect pentru un răspuns din partea companiei. Potrivit informaţiilor de ultimă oră pe care le deţinem, există posibilitatea ca reprezentanţii Depomureş să revină asupra acestei distanţe. Însă vom aştepta o comunicare oficială.

Fără răspuns

Săptămânalul Punctul a încercat să poarte un dialog cu directorii Depomureş SA, deplasându-se la sediul companiei de pe strada din Tîrgu-Mureş. Fără niciun rezultat, din păcate. Apoi a adresat conducerii companiei – directorului general Răzvan Georgescu, respectiv directorului de operaţiuni, Giovanni Doriani – o cerere de informaţii pentru a prezenta problema semnalată de aproape două luni şi din punctul de vedere al reprezentanţilor Depomureş SA. Din păcate, până la închiderea ediţiei, întrebările noastre au rămas fără răspuns.

Suntem conştienţi că o companie privată nu are obligaţia de a răspunde unei solicitări în baza vreunei legi româneşti, dar suntem în prezenţa unei situaţii de interes public major. Mai mult chiar, legislaţia prevede că titularul activităţii are obligaţia de a pune la dispoziţia publicului raportul de securitate, care, într-adevăr este publicat pe site-ul companiei. De aceea, consemnăm mai jos întrebările adresate companiei, mai precis celor doi directori amintiţi anterior.

1. Care au fost motivele pentru care i s-a solicitat în mai multe rânduri expertului angajat de compania dvs. din partea Agenţiei pentru Protecţia Mediului Mureş, respectiv Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Horea” refacerea raportului de securitate?
2. La ce normative – internaţionale, europene, româneşti etc. s-a raportat expertul angajat de compania pe care o conduceţi atunci când a stabilit ca zonă de siguranţă distanţa de 400 sau 450 de metri faţă de orice zonă locuită?
3. Consideraţi că distanţa impusă de SNGN Romgaz SA Mediaş – 50 de metri – poate fi considerată periculoasă şi că periclitează în cazul unui accident siguranţa locuitorilor şi a imobilelor din zonă?
4. Cartierul Belvedere şi casele din zona Viile Dealul Budiului au fost construite în zona de siguranţă, în urmă cu 5 ani sau chiar 30 de ani, înainte ca societatea Depomureş să impună distanţa de siguranţă de 400 sau 450 de m. În cazul unei explozii, în urma căreia ar fi avariate imobile, cine ar fi responsabil?
5. Instituţia Prefectului Mureş v-a solicitat revizuirea raportului de securitate, în sensul micşorării zonei de siguranţă. Ce răspuns intenţionaţi să transmiteţi Instituţiei Prefectului?

Depomureş SA a fost înfiinţată în 2002, fiind la acea dată unicul operator privat de înmagazinare subterană gaze naturale. Acţionarii companiei erau la acea dată SNGN Romgaz SA Mediaş şi Azomureş SA Tîrgu-Mureş. Capacitatea iniţială de înmagazinare era de 200 milioane mc gaze naturale. În prezent, capacitatea de stocare de la Tîrgu-Mureş se cifrează la 300 de milioane de mc gaze naturale. În urma achiziţiei pachetului majoritar deţinut de Romgaz SA la Depomureş în 2007, acţionarul principal al companiei târgumureşene a devenit Gaz de France, societatea franceză fuzionând în 2008 cu grupul belgian Suez. În prezent, GDF Suez este al doilea operator din Europa în domeniul înmagazinării de gaze naturale.

Ce este SEVESO2?

Directiva „Seveso II” – Directiva Consiliului Europei nr. 96/82/EC din 9 decembrie 1996 privind controlul riscurilor de accidente majore implicând substanţe periculoase se aplică obiectivelor în care sunt prezente substanţe periculoase în cantităţi suficiente ca să existe pericolul producerii unui accident major. Directiva urmăreşte să prevină accidentele majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi de a limita consecinţele acestora pentru populaţie şi mediu.

Seveso este numele unei localităţi din Italia, situată la nord de Milano, unde, pe data de 10 iulie 1976, a avut loc un accident chimic la fabrica de pesticide ICMESA. Accidentul a produs eliberarea în atmosferă a circa 6 tone substanţe toxice, cu grave consecinţe: aproximativ 37.000 persoane expuse; 736 persoane relocate dintr-o zonă de 110 ha; aproximativ 4% dintre animalele de la fermele din vecinătate au murit, iar celelalte, în jur de 80.000, au fost sacrificate pentru a preveni contaminarea prin lanţul trofic; instalaţiile şi solul din jurul fabricii au fost îndepărtate şi depozitate într-o zonă de depozitare special-amenajată şi asigurată. Acest accident a impus elaborarea Directivei.

Ligia Voro