Deputatul USR Lavinia-Corina Cosma consideră că problema supraaglomerării penitenciarelor nu poate fi rezolvată prin realizarea de noi locuri de deținere, ci prin aplicarea unei strategii eficiente, mai ales post-detenție, care să determine diminuarea cazurilor de recidivă.
Lavinia-Corina Cosma, deputat USR, a avut luni, 13 noiembrie, o intervenție în Camera Deputaților, la Ora Guvernului, pe tema reintegrării sociale a persoanelor private de libertate, adresată ministrului Justiției, Tudorel Toader.
“Cei care și-au ispășit pedeapsa au nevoie de sprijin pentru a-și continua viața ca și integrați în societate. Soluția de reducere a suprapopulării din penitenciare este să implementăm un sistem eficient de reintegrare socială a persoanelor private de libertate în timpul şi post-detenție. Avem o Strategie Națională privind Reintegrarea Socială a Persoanelor Private de Libertate, 2015-2019, care este un document de 70 de pagini, dar care nu a fost pusă în aplicare, deși, potrivit actului normativ, sunt stabilite termene clare până la care trebuiau îndeplinite obiectivele din strategie”, a susținut Lavinia-Corina Cosma.
Stare de fapt recunoscută și în Raportul pe 2016 al Administrației Naționale a Penitenciarelor în care se precizează că: “Întârzierea în implementarea activităților interinstituționale privind strategia mai sus menționată a fost determinată de realizarea unei singure întâlniri a comisiei interministeriale constituite”.
Guvernul a propus ca până în 2019, procentul cazurilor de recidivă să scadă până la 30 %. “În martie anul curent, recidiviștii reprezentau peste 38 % din numărul total al persoanelor private de libertate din penitenciare, potrivit unei note a ANP din luna martie anul curent. Dacă mai adăugăm acestora în jur de 23 % persoane cu antecendente penale aflate în detenție, avem, din păcate, dimensiunea eșecului Guvernului din care faceți parte”, a mai arătat deputatul.
Ministrul nu a dat niciun răspuns referitor la stadiul punerii în aplicare a strategiei și nici nu a prezentat niciun plan referitor la reintegrarea socială a persoanelor private de libertate care și-au ispășit pedepsele în penitenciare.
Intervenția din plenul Camerei Deputaților:
Domnule ministru, Tudorel Toader,
De mai bine de un an, situația din penitenciare preocupă opinia publică, vă preocupă și pe dvs., cei care sunteți la guvernare, e adevărat într-un fel aparte, ne aducem foarte bine aminte de proiectul de lege privind grațierea unor pedepse. Ați folosit acest subiect ca și manipulare în campania electorală, din păcate.
Singura preocupare constantă a guvernelor PSD a fost să își elibereze sau să nu ajungă la închisoare propriii membri de partid.
România trebuie să plătească, din păcate, dure sancțiuni. Dacă nu soluționăm aceste probleme, vom avea foarte mult de plătit. Acest subiect care ne preocupă pare o problemă recentă. Știm cu toții că, în realitate, pentru prima dată a fost România condamnată la CEDO în 2007. Acest prim avertisment nu a fost luat prea în serios de niciun guvern. Am primit foarte multe cartonașe galbene și, într-un final, am primit și un cartonaș roșu.
Într-un recurs la memorie, vă reamintesc că, în acest an, această nepăsare de un deceniu a fost sancționată de CEDO1, astfel încât Guvernul a fost nevoit să promită că, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, să pună în aplicare, de fapt, un calendar pentru rezolvarea acestor probleme.
V-ați grăbit să prezentați CEDO un pachet de măsuri care vizează reducerea limitelor pedepselor pentru anumite infracțiuni, aplicarea amenzii penale ca alternativă la pedeapsa închisorii, renunțarea și amânarea aplicării pedepsei.
Ați resuscit dezbaterile și ați realimentat temerile din luna februarie că anumiți politicieni condamnați vor fi exonerați de executarea pedepselor.
Puneți accentul pe pedeapsă și deloc pe reintegrare socială. Ați vorbit foarte puțin despre măsuri alternative reale.
Și vreau să vă întreb, domnule ministru, ce se întâmplă cu Strategia Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate 2015-20192. Da, avem o astfel de strategie, se pare, este un document de 70 de pagini. Reprezintă, în viziunea Guvernului, soluția la suprapopularea penitenciarelor. Se dorește să se atingă un ambițios procent de reducere a cazurilor de recidivă la 30 % până în 2019. Doar că timpul a trecut, suntem în 2018 imediat și nu s-a întâmplat nimic în acest sens. Sunt nominalizate multe instituții3, însă nu am găsit nicăieri în această așa-zisă strategie care sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze o persoană privată de libertate din momentul în care iese pe poarta penitenciarului. Cine îl preia, cine îl sprijină să își găsească un loc de muncă, o casă ș.a.md. Nimic concret, domnule ministru. Avem nevoie de lucruri concrete, eficiente.
În ce fel răspund cei care conduc aceste instituții menționate și însărcinate să se ocupe de foste persoane lipsite de libertate dacă nu își fac treaba? Mai mult decât atât, sunt ele pregătite pentru a-și asuma astfel de sarcini?
În martie anul curent, recidiviștii reprezentau peste 38 %4 din numărul total al persoanelor private de libertate din penitenciare. Dacă mai adăugăm acestora în jur de 23 % persoane cu antecendente penale aflate în detenție, avem, din păcate, dimensiunea eșecului Guvernului din care faceți parte. Cei care și-au ispășit pedeapsa au nevoie de sprijin pentru a-și continua viața ca și integrați în societate.
Vreau să vă citesc două rânduri din raportul de activitate al Administrației Naționale a Penitenciarelor. Spune așa: “Întârzierea în implementarea activităților interinstituționale privind strategia mai sus menționată a fost determinată de realizarea unei singure întâlniri a comisiei constituite”. Deci, din 2015 până în prezent s-a întâlnit această comisie o singură dată. Potrivit celor prevăzute de strategie, comisia se întrunește semestrial sau ori de câte ori este necesar, la convocarea președintelui sau la solicitarea unui membru al acesteia. Sunt convinsă, domnule ministru, că știți ce scrie aici și spune așa: “Președintele comisiei interministeriale este reprezentantul Ministerului Justiției”. Aș vrea să vă rog să ne spuneți care este activitatea acestui reprezentant al Ministerului Justiției și cum se întâmplă că a avut timp doar o singură dată să facă parte efectiv din această comisie. Deci era treaba Ministerului Justiției să pună lucrurile în mișcare.
Această strategie este doar pe hârtie pentru că în realitate nu se întâmplă mai nimic. Cine și cum răspunde de cele menționate în strategie, cum, vrem să aflăm și noi.
Însă dvs., domnule ministru, trebuie să ne răspundeți public acum și aici. Ar fi trebuit să avem, până în 2020, 40 de centre de informare și consiliere, 50 de convenții de colaborare cu ONG-urile din domeniu, 5 acte normative ș.a.m.d. Până acum aș vrea să ne spuneți ce avem? În informațiile găsite nu am găsit nimic relevant pe acest subiect.
Tot în raportul de activitate al ANP scrie așa: “Comparativ cu anul anterior se constată o scădere a numărului de persoane private de libertate incluse în programe și activități educaționale”. Asta înseamnă că nu suntem foarte preocupați să îi pregătim pe acești oameni să se reintegreze în societate.
Și noi, cei de la USR, am fost să vedem care sunt condițiile din penitenciare. Toți suntem de acord că sunt condiții foarte proaste. Dar care este strategia dvs. ca și responsabil, domnule ministru?
Veniți în Parlament, nu este prima oară când sunteți aici, ne țineți discursuri lungi, însă fără nimic concret și eficient. Sigur, e și asta o strategie – dacă nu poți să îi convingi, zăpăcește-i. Dar stați liniștit, domnule ministru, noi, cei de la USR, suntem cu ochii pe dvs. Avem nevoie de acțiune, domnule ministru, nu de documente de zeci de pagini care zac uitate în diferite sertare prin diferite ministere. Avem nevoie de legislație clară și de responsabili trași la răspundere. Soluția este să construim un sistem eficient de reintegrare, nu să ridicăm mai multe locuri cu gratii! Trebuie să le arătăm acestor oameni care își ispășesc pedepsele că sunt parte din societate și nu să îi marginalizăm. Trebuie să schimbăm percepția că un astfel de om nu mai are nicio șansă la a avea o viață normală, la a avea o casă, o familie, un loc de muncă. Acești oameni trebuie recuperați, iar acest lucru îl putem face doar dacă le oferim servicii de sprijin eficiente și profesioniste.