Până la vârsta de 3 ani, schema de vaccinare propusă de Ministerul Sănătăţii, cuprinde 26 de vaccinuri. Este o cifră impresionantă, având în vedere vârsta fragedă a copiilor. Astfel, în ultima vreme, vaccinurile „obligatorii” sunt contestate de tot mai multe voci avizate. Următorul articol nu are scopul de a vă convinge dacă vaccinurile sunt bune sau nu, ci de a vă pune câteva probleme care să ducă la o mai bună documentare din partea părinților: Care sunt avantajele și dezavantajele vaccinurilor? Avantajele acestora sunt superioare dezavantajelor? Sunt vaccinurile o afacere? Este populația dezinformată și „forțată” să accepte vaccinurile? Ajută vacinurile la eradicarea unor boli sau sunt promotorele unor boli mai grave decât cele pe care le combat?
Boli inexistente
Adversarii vaccinurilor le critică adeseori pe accestea pentru că sunt efectuate pentru a preveni unele boli eradicate sau a căror incidență este extrem de rară; în schimb, efectele secundare ale acestor vacinuri pot fi la fel de grave, sau chiar mai grave decât boala în sine. Este de exemplu, cazul difteriei, boală practic dispărută în Europa, sau al poliomelitei al cărui vaccin poate avea următoarele efecte secundare: meningite şi encefalite; sindromul Guillain-Barre; reacţii alergice; afecţiuni reumatice; poliomielită postvaccinală; afecţiuni neurologice; convulsii febrile; sau chiar boala în sine (a se citi prospectul vaccinului).
Pentru a afla exact câte cazuri de boli care pot fi prevenite prin vaccinare au fost semnalate în ultimii cinci ani în județul Mureș, am cerut date de la Direcția de Sănătate Publică Mureș. Astfel, directorul executiv al DSP Mureș, dr. Vasile Adrian Mureșan, ne-a transmis următoarea situație: „Numărul cazurilor de boli transmisibile care beneficiază de o profilaxie specifică şi fac parte din programul naţional de vaccinare, apărut în ultimii 5 ani este următorul: tuberculoză (0 – 19 ani) – 283; hepatită virală de tip B (0 – 19 ani) -10; difterie – 0; tetanos – 1; tuse convulsivă – 0; poliomelită – 0; rujeolă – 308; rubeolă – 457; oreion – 109”.
Refuzul vaccinării
Părinții pot găsi pe internet numeroase argumente pro sau contra vaccinare. Astfel, de exemplu, site-ul www.vacinuri.ro promovează vacinarea și arată avantajele acestora, precum reducerea diferitelor epidemii la nivel global. Dar unele site-uri aduc numeroase argumente contra vaccinării, susținând că vaccinurile sunt adeseori inutile și foarte periculoase pentru sănătate putând provoca grave dereglări în organism (sindromul ADHD, autism, leucemii). Aceste site-uri publică adeseori interviuri cu doctori români celebri, precum dr. Pavel Chirilă (doctor în științe medicale, medic primar medicină internă, directorul Centrului Medical Naturalia și profesor de Bioetică laică și creștină, supraspecializat în fitoterapie și homeopatie) sau dr. Christa Todea-Gross (medic specialist MG/medicina de familie). Rămâne la alegerea părinților să se documenteze și să alegă o cale: a vaccina sau nu.
Oricum, la nivelul județului Mureș, în legătură cu refuzul vaccinării, dr. Vasile Adrian Mureșan de la DSP, ne-a transmis următoarele informații: „ancheta sondaj efectuată în februarie – 2012 privind acoperirea vaccinală, arată că din 444 de copii născuţi în iulie 2010 care trebuiau să fie complet vaccinaţi, la 10 din ei se regăseşte refuzul părintelui. În cursul anului 2012 maternităţile din judeţ semnalează 7 cazuri de refuz al vaccinării (BCG + HB). Nu deţinem date despre motivele refuzurilor”. Însă, probabil numărul părinților care refuză vaccinarea este mai mare fiindcă datele arată doar refuzul din maternitate. Iar, maternitățile efectuează vacinarea „din oficiu”, fără să întrebe părinții, deși așa ceva nu este legal.
Obligatorii!?!
„Noţiunea de obligatoriu şi opţional este… falsă. Nici o vaccinare în Europa nu este obligatorie. Reglementarea românească prevede obligativitatea medicului de a vaccina copilul dacă părinţii cer lucrul acesta şi dacă nu există contraindicaţii”, a afirmat dr. Pavel Chirilă.
Însă, nu toată lumea știe acest lucru: majoritatea părinților cred că vaccinarea este obligatorie și unii chiar cred că dacă o vor refuza vor fi amendați. Oricum, supărător este faptul că se fac presiuni mari asupra părinților care refuză să-și vaccineze copiii. De exemplu, aceștia întâmpină adeseori probleme la înscrierea copiilor în grădinițe, fără să existe o bază legală în acest sens.
Pentru a vedea care este adevărul, am sunat incognito la mai multe grădinițe din oraș (spunând că suntem părinți care doresc să-și înscrie copilul nevaccinat la acele grădinițe), și am discutat cu doamnele director sau cu secretarele. Am constatat că, în totalitatea cazurilor, directorii sau secretarele grădinițelor nu cunosc legislația și chiar au refuzat înscrierea copilului pe motiv că nu este vaccinat. Dar o întrebare la care nu au putut răspunde niciuna dintre ele și care ridică un mare semn de întrebare asupra eficienței vaccinurilor este: „De ce ar fi un pericol copilul meu nevaccinat pentru copiii vaccinați? Cum îi poate contamina pe aceștia cu o anumită boală dacă ceilalți au imunitatea câștigată prin vaccinare?”)
Răspunsuri nesigure
În majoritatea cazurilor, răspunsul primit de la grădinițe a fost nesigur, iar adeseori acesta refuza înscrierea copilului nevaccinat. La prima grădiniță la care am sunat ni s-a refuzat înscrierea: „Trebuie fișa cu vaccinurile care s-au efectuat ca să puteți înscrie copilul”. La următoarea grădiniță am primit un răspuns ambiguu: „Poate fi înscris copilul. Trebuie doar situația vaccinurilor de la medicul de familie. Dar, veniți și discutăm…”, Doamna director de la cea de-a treia grădiniță la care am sunat s-a arătat rezervată, nedorind să de-a un răspuns care i-ar puta crea probleme: „Trebuie vaccinurile. Noi nu spunem că nu puteți să-l înscrieți dar… Mai bine veniți la iarnă și discutăm…”.
La a patra grădiniță am primit refuzul cel mai direct: „Trebuie obligatoriu o adeverință de la madicul de familie, unde să fie precizate vaccinurile efectuate”. „Există lege care prevadă că nu-mi pot încrie copilul dacă nu a fost vaccinat?”, am întrebat noi. „Da, există lege”, a răspuns în continuare directoarea. Dar când am replicat că ne-am documentat și că nu există lege pentru așa ceva și că vaccinurile nu sunt obligatorii, ci doar recomandate, doamna director s-a mai înmuiat: „Probabil așa e. Mai sunați peste câteva luni. Am să mă interesez și eu mai în detaliu”.
„Decizia de a nu înscrie un copil la şcoală sau grădiniţă pentru că nu e vaccinat este un alt abuz, de data aceasta al directorilor de şcoală şi grădiniţă. Nu există nicio reglementare a Ministerului Educaţiei sau a Ministerului Sănătaţii care să condiţioneze înscrierea la şcoală de vaccinările făcute. Dacă s-ar merge în justiţie, părinţii ar câştiga întotdeauna”, a transmis părinților dr. Pavel Chirilă.
Ce spune legea?
Legea nr. 95/2006 privind Reforma sănătăţii nu prevede obligaţia de a fi vaccinat. Articolele 374 şi 376 solicită medicului să acţioneze respectând voinţa pacientului, iar art. 649 prevede acordul scris al pacientului pentru diagnosticul şi tratamentul cu potenţial risc (nu se face însă definirea termenului). De asemenea, art. 651 prevede că actul medical se poate face în lipsa consimţământului informat numai în situaţii de urgenţă în care lipsa acţiunii imediate ar pune în pericol viaţa pacientului.
Conform OG nr. 53/2000 privind obligativitatea raportării bolilor și a efectuării vaccinărilor, aprobată prin Legea nr. 649/2001, „Art. 1 – (2) Schema de vaccinare recomandată pentru copii și adolescenţi este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă şi în Programul naţional de imunizări aprobat prin ordin al ministrului Sănătăţii şi Familiei”. Din analiza acestui text de lege rezultă clar că vaccinarea nu este obligatorie, pentru că se folosește termenul „recomandată”. Totuși, numeroși copii sunt vaccinați pe bandă rulantă, fără acordul scris sau oral al părinților și fără o informare prealabilă a acestora (câți părinți au citit vreodată măcar un prospect al vaccinurilor din schema națională?). Astfel, multe opinii argumentează că vaccinurile au devenit o afacere bazată pe dezinformarea părinților.
Vasile Dancea