Există un eveniment în viața fiecărui om al muncii, la care nu se gândește, mai ales dacă e dedicat trup și suflet meseriei. Și totuși, vine o zi, vorba cântecului, când se va sfârși. O zi în care omulețul e anunțat că a sosit momentul ca să depună armele și să se retragă la o binemeritată odihnă. Ziua pensionării! Depinde de angajator cu cât tact își anunță angajatul, mai ales dacă acestuia nici prin cap nu-i trece că a sosit vremea!
Încetarea contractului de muncă
În cazul pensionării pentru limita de vârstă, potrivit articolului 56 din Codul muncii republicat, contractul individual de muncă încetează în cazul ”indeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare”. Tot în codul Muncii se arată că ”Încetarea de drept a contractului individual de muncă în temeiul art. 56 lit. c) nu înlătură posibilitatea încheierii unui nou contract individual de muncă între angajator și salariatul” ajuns la vârsta pensionării.
Se poate lucra mai departe!
Potrivit legilor în vigoare, cinci categorii de pensionari pot cumula pensia cu salariul sau cu venitul realizat din activități profesionale. Spre deosebire de perioada de dinainte de 2014 când nu puteau lucra la stat dacă pensia netă era mai mare decât salariul mediu brut pe economie, acum pensionarii de limită de vârstă pot lucra atât la stat, cât și la privat, indiferent de nivelul pensiei. De asemenea, nevăzătorii, invalizii de gradul al III-lea, copiii cu pensie de urmaș și soții supraviețuitori pot avea, în același timp, și pensie și salariu, indiferent dacă sunt angajați la stat sau la privat.
Trauma pensionării
Discutând cu câțiva pensionari de grupa mică și mijlocie, adică unii care își mai aduc aminte de trauma pensionării, am ajuns la concluzia că pensionarea este evenimentul care lasă cele mai grave urme în existența unui om. Pentru că, la naștere și la marea trecere, încă – sau deja, nu mai suntem conștienți de ce se întâmplă cu noi!
Astfel am ajuns să abordăm un subiect despre care nimeni n-a vorbit până acum. „Iese omul la pensie, foarte bine. Primește și decizia de pensionare, poate chiar în timpul legal de 45 de zile, dar banii nu-i primește decât peste o lună-două. În cel mai bun caz. Are la dispoziţie 30 de zile pentru a contesta decizia, abia după 30 de zile Casa de Pensii va dispune punerea în plată. Din ce trăiește omul până atunci? Din ce plătește dările?”, a lansat întrebarea și G.I, pensionar de grupa mijlocie.
E bine că legea permite să lucreze, dar unde?
Și mai interesantă e situația când angajatorul îl anunță din timp pe angajatul ”bătrân” că nu-l va ține nicio zi în plus, din momentul în care a împlinit vârsta de pensionare pentru limita de vârstă! Și nu-l mai ține, pentru că în firma lui, patronul face ce vrea! Și omul depune dosarul la Casa Județeană de Pensii, își adună lucrurile de pe birou și cu asta basta! Banii pe ultimele zile lucrate îi pune bine, că nu se știe când va mai vedea alții.
”Am depus dosarul încă în luna mai, în primele zile după sărbători, abia recent am primit decizia de pensionare. O lună am dreptul la contestare așa că durează până când voi primi banii. Se mai prelungește perioada și pentru că se dau pe card, e o poveste cu banca…deci, undeva prin august voi avea prima pensie. Cam peste patru luni, da?” relatează o proaspătă pensionară. Știe că va primi toți banii retroactiv, dar își pune întrebarea: cum s-ar descurca dacă ar trebui să plătească utilitățile și mâncarea până i-ar intra banii pe card? Din ce ar plăti? Cine i-ar da împrumut? ”Și apoi din ce aș returna împrumutul din pensia mică?” se întreabă S.L.
Pe vremea lui Ceaușescu altfel a fost
Sunt întrebări absolut firești, logice și de bun-simț, totuși se feresc să vorbească despre ele. Cei din grupa mică – adică recent pensionații – se simt dați la o parte, sunt atât de traumatizați, încât le cade greu să-și amintească prin ce au trecut. Cei mai în vârstă își amintesc cu nostalgie de vremurile apuse.
”Îmi amintesc pe vremea lui Ceaușescu, atunci am ieșit eu, când ieșeai la pensie se organiza o masă festivă, la cantină, cu oameni din conducere, de la sindicat, de la partid, colegii de muncă, mai un cadou, mai felicitări…”, povestește nea S. rezemat de nelipsitul lui baston, cu ochii pironiți undeva în trecutul îndepărtat. Nu mai știe din ce a trăit de la primirea deciziei și până la prima pensie. A fost demult!
Despre bani nu se vorbește
”Acum abia așteaptă să pleci! Nu au nevoie de bătrâni. Ducă-se învârtindu-se și ți-a și luat locul! Că nu prea se descurcă apoi și vrând – nevrând te caută, că aia cum e, asta cum se face, asta-i o altă poveste”, spune o pensionară nereușind să- și uite supărările. ”O doamnă nu discută despre bani”, îmi evită întrebare despre perioada de trecere de la depunerea dosarului de pensionare până la primirea pensiei.
Cu doi ani mai devreme
”Fiecare se descurcă așa cum poate. Îi mai ajută copiii, părinții…alții reușesc să se angajeze imediat în ziua următoare! Dacă nu la vechiul loc de muncă, atunci în altă parte. Legea le permite. Dacă nu a ieșit cu pensie anticipată, sau cu legea lui Gliga”, explică unul dintre cei care au loc rezervat pe banca pensionarilor.
Legea lui Gliga ce modifică art. 65 alin (5) din Legea 263 din 2010 a fost promulgată în 11 iulie anul trecut. „Este o lege care vine ca o măsură reparatorie firească pentru toți mureșenii care au suferit din cauza poluării de la Combinatul Azomureș”, declara cu ceva timp în urmă deputatul Vasile Gliga. ”Cei care au locuit timp de 30 de ani pe o rază de opt kilometri în jurul Combinatului Azomureș, deci și din localitățile limitrofe, sunt beneficiarii acestei legi, indiferent de activitatea desfășurată”, explica și conf. univ. dr. Florin Buicu la vremea respectivă, dar nu-i mai încălzește cu nimic pe pensionarii mei din grupa mică! Au ieșit la pensie fără reducerea de doi ani.
Le e rușine să recunoască
Nu știu câți au avut probleme din cauza banilor, dar unul nu ar recunoaște că nu le-a fost ușor. Le e rușine. Sunt oameni care au muncit zeci de ani, unii dintre ei în condiții deosebite, în grupa I de muncă și nu primesc niciun ban în plus, pentru că nu le-au fost recunoscuți anii. ”A fost o perioadă când dacă te puneai bine cu cine trebuia îți dădea hârtia, dacă nu ai știut unde și cum să te învârți, primeai și tu hârtie, dar ți-o arunca înapoi de la casa de pensii…Lasă că Dumnezeu nu culcă-te, sănătate s-avem!”, a conchis altul cu vechime pe banca pensionarilor.
Tot mai mulți se adună la ”colțul pensionarilor” la soare, pe băncile din jurul blocurilor la umbră sau la o tablă la ”nea Traian”. Dau raportul: cine ce a văzut la televizor, cine a dat colțul, unde e mai ieftină apa, ce a zis premierul. Așa se face că ei află primii: a crescut punctul de pensie! De la 1 iulie. E 1000 de lei, așa cum a anunțat ministrul Muncii la un post de televiziune! Se gândesc deja oare câți bani vor primi? Că ce a fost a trecut! De ce să –și mai bată capul!
Erika MĂRGINEAN
UN PROASPAT PENSIONAR TREBUE SA ADUNE BANI CA SA TRIASCA PANA LA PRIMIREA PRIMEI PENSII, ESTE UN LUCRU PERFECT POSIBIL PENTRU UN OM PREVAZATOR
Mare noroc că am niste bani la banca Tr au trecut 3 luni de când am depus actele de ancetarea contractului de muncă n-am primit nimic până acum sa cam terminat bani Mam anbolnavit nu pot lua nimic de la farmacie fara cupon ce fac datinii detali
Eu am pensie de boala a fost subit si neprevaxut eram sanatoasa dar am facut infarct cerebral si am paralizat pe partea stinga cine a stiut ca voi ramine in pensie dupa depunerea tuturor actelir am primit pensia dupa8 luni e drept pentru toata perioada dar pina sa primesc am avut nevoie de medicamente scumpe si investigatii cu plata obligatorii pentru comisie mi se zbarlea parul cand iar ma trimiteau la un anume cabinet unde se plateau anume onorarii dar cu ajutorul tuturor din familie unchi socri.. am trecut cu bine perioada aceea