La fel ca și anul trecut, la nivel național se vorbește despre o criză a lemnelor de foc… În județul Mureș e excedent de lemn. Dar, în timp ce unele comune nu au probleme în a asigura lemne de foc pentru populație, în altele firmele care exploatează lemnul nu-s interesate să ajungă și astfel oamenii sunt nevoiți să… se descurce!
În cadrul unei conferințe de presă susținută de deputatul Chirteș Cristian la Târgu Mureș s-a discutat despre această criză. Deputatul spunea că din necesarul de lemn de foc pentru județul Mureș de 140.000 mc s-ar fi asigurat doar o mică parte. „Primarii nu asigură lemnele de foc, preferând să vândă pădurea firmelor străine”, s-a anunțat la conferința de presă. Într-adevăr, primăriile pot valorifica prin licitaţie fără nici o restricţie lemnul din pădurile comunale.
Totuși, silvicultorii afirmă că este excedent de lemn de foc în județul Mureș. O problemă ar fi însă aprovizionarea cu lemn a zonelor joase ale județului, unde lemnul ajunge la prețuri prea mari pentru a mai fi rentabil…
Criza lemnului
Oricum, sezonul rece vine cu o criză a lemnelor de foc: lemnele s-au scumpit foarte mult şi nu se mai găsesc pentru că marii procesatori şi fabricile de mobilă plătesc oricât şi cumpără cât mai mult, iar oamenii de rând nu fac faţă acestei concurențe; iar firmele care se ocupă de extragerea lemnului din păduri nu sunt interesate adeseori de a extrage pentru a vinde apoi ca lemn de foc…
Excedent de lemn
Florin Petra, director comercial la Direcția Silvică Mureș vorbește despre un surplus de lemn de foc la noi în județ: „Necesarul de lemn pentru încălzirea locuinței la nivelul județului Mureș este de circa 135.000 mc de lemn. Din această cantitate Direcția Silvică Mureș asigură circa 100.000 mc, iar circa 50.000 mc sunt disponibili din proprietatea publică a primăriilor și din alte proprietăți particulare. În concluzie, pe raza județului Mureș este un excedent de lemn de foc”.
Însă, acest excedent se cumulează în zonele montane ale județului. Astfel, zonele joase au de suferit, căci lemnul ajunge la suprapreț în aceste zone, a spus directorul comercial al Direcției Silvice Mureș: „Problema imediată de care ne lovim în aprovizionarea populației este faptul ca lemnul de foc provenit din pădurile statului se exploatează în zona de munte a județului, unde populația nu este foarte numeroasă. Acest lucru determină o criză a lemnului în zona de jos a județului, date fiind și distanțele mari de transport, lucru care duce la creșterea prețului lemnului de foc, prin adăugarea costurilor de transport și distribuție”.
„În zona de jos a judeţului, respectiv ocoalele silvie Luduş, Târgu Mureş, Reghin, Târnăveni şi Sighişoara, din pădurile proprietate a statului s-au exploatat 2.411 mc, urmând ca până la sfârşitul anului să se exploateze 5.724 mc”, menționează Florin Petra.
Exemple concrete. Ce spune primarul din Deda…
În comuna Deda din județul Mureș nu există o criză a lemnelor de foc pentru populație, consideră primarul Lucreția Cadar. În comună composesoratele au capacitatea de a deservi cetățenii în acest sens. Apoi, există și fânețe particulare care generează o parte din lemnul de foc.
„Astfel, în anul curent deja a fost asigurat o mare parte din necesarul de lemn de foc pentru populație”, a spus primarul Lucreția Cadar.
La Deda se asigură prin intermediul primăriei 2.000 de metri cubi de lemne pentru populație. Apoi, 700 de metri cubi sunt necesari pentru primărie, școli și alte instituții din comună.
Fără cereri la Lunca Bradului
În comuna Lunca Bradului, situația nu este la fel de îmbucurătoare.
„Au fost înregistrate doar trei cereri deși noi am făcut publicitate”, spunea secretara Adriana Croitor, la începutul lunii octombrie 2017. În plus, oricum aceste cereri erau tardive, depășind termenul legal. Mai mult, cererile nici măcar nu au venit din partea localnicilor, ci din partea unor târgumureșeni care au cabane în Lunca Bradului.
„Unii au păduri, alții se descurcă”
… Atunci cum se încălzesc localnicii pe timpul iernii? „Unii au păduri proprii, alții se descurcă”, afirmă secretara comunei.
La fel ca la Deda, și la Lunca Bradului pădurea comunală e în administrarea ocoalelor silvice. „Ei administrează pădurea și ne dau bani”, a completat Adriana Croitor.
Criză la Ibănești
La Ibănești situația este îngrijorătoare. Primarul Dan Vasile-Dumitru spune că există aproximativ 900 de cereri pentru lemne de foc (10 metri steri per persoană). Cantitățile au fost raportate și la Direcția Silvică. Dar, agenții economici nu sunt interesați să extragă lemnul din zonă, din cauza condițiilor grele de muncă, deci din cauza reliefului greu accesibil pentru utilaje. Aceasta deși Primăria a mărit prețul pe care firmele l-ar primi pentru exploatare. Totuși, prețul nu poate fi majorat oricât pentru că atunci valoarea lemnului va crește foarte mult și nu va mai fi rentabil pentru populație.
„Am scos la licitație pentru a vinde ca lemn de foc răriturile. Din păcate, nu vin agenții economici să facă prestări servicii pentru noi. Am început cu 70 de lei metrul cub preț de exploatare și am ajuns la 150 de lei metrul cub preț de exploatare. Dar agenților economici nu le este rentabilă exploatarea. Iar lemnul nu poți să-l scoți din pădure decât cu firme autorizate”, a menționat primarul Dan Vasile- Dumitru.
Astfel, lemnul de foc rămâne în pădure, iar populația trebuie… să se descurce.
Soluția și problema
Florin Petra propune și o soluție, dar aceasta este mai dificil de aplicat având în vedere că necesită coordonarea mai multor factori de decizie locali: „Ca soluție pentru o aprovizionare civilizată a populației, din punctul nostru de vedere, propunem înființarea de depozite pentru combustibili solizi, acolo unde este deficit de lemn. Având în vedere că în majoritatea acestor cazuri noi nu deținem terenuri pentru înființarea acestor depozite este necesară implicarea autorităților locale pentru înființarea lor”.
„Unele primării vând la străini”
Însă parlamentarul Cristian Chirteș semnalează o altă problemă: există primării care preferă să vândă la străini această materie primă:
„Comunele care dețin păduri comunale să facă presiuni la ocoalele silvice, să le marcheze acest lemn, și composesoratele să aibă prioritate în punerea în valoare a lemnului de foc pentru populație. Sunt primării care preferă să-l vândă pe picior la firme străine, astfel nici 20% din lemnul pădurilor comunelor nu ajung la cetățeni. Astfel, lemnul de foc va ajunge mai scump decât lemnul de lucru, ori dacă la o locuință îți trebuie undeva la 10-15 metri steri, cu 200 sau 250 de lei metrul, cred că va ajunge aproape cât gazul”.
Exclusivitatea agenților economici
Organizația de mediu World Wide Fund for Nature România aduce în discuție, de asemenea, creșterea exagerată a prețului lemnului transportat la distanță. Vina este dată pe lanțul de aprovizionare extins și pe firmele care au „exclusivitate” în exploatarea lemnului, deci pe interesele economice: „Conform noului regulament, din pădurile statului, marea majoritate a masei lemnoase destinate anual recoltării se impune a fi valorificată „pe picior” și doar către operatori economici atestați (a căror obiectiv legitim este realizarea de profit). Apare astfel o situație de „exclusivitate” care este fructificată de agenți economici având în vedere propriile obligații contractuale inclusiv opțiunea valorificării ca biomasă pentru export. Tot acest lanț de aprovizionare extins duce la un cost mult mai mare al lemnului pentru consumatorul final”.
Însă, WWF atrage atenția că neaprovizionarea corespunzătoare a populației cu lemn de foc poate genera probleme sociale mari și conflicte între autorități și comunități: „Spiritul de ordine în gestionarea pădurilor este asigurat de echilibrul dintre nevoile comunităților locale și necesitățile de gospodărire silvică. Noțiunea de gospodărire durabilă a pădurilor, prin reglementările silvice, trebuie sa pornească de la asigurarea nevoilor sociale primare, iar neluarea lor în considerare, au dus de-a lungul istoriei la situații conflictuale între comunități și autorități”.
WWF susține prioritatea cetățenilor
Problema sesizată de Cristian Chirteș, și anume că lemnul este vândut de primării și autorități unor firme pentru câștiguri mai mari decât cele care ar proveni din vânzarea ca lemn de foc a fost adusă în discuție, de curând, și de către organizația de mediu World Wide Fund for Nature România. WWF a atras atenția că, în acest an, populația se confruntă cu o criză a lemnului de foc deoarece legislația actuală împiedică accesul oamenilor la lemn de foc la prețuri accesibile și în același timp procurat în mod legal. Prin legile actuale, se încalcă prevederile Codului silvic ce arată că lemnul trebuie să ajungă în mod prioritar la populație, pentru împlinirea nevoilor de bază (încălzit/gătit).
„Criza lemnului de foc se datorează faptului că Ocoalele Silvice de stat sunt restricționate în a asigura necesarul de lemn de foc în baza unor proceduri și criterii rezonabile (nu este acceptabil ca doar aproximativ 7% din lemnul recoltat anual din pădurile statului să fie alocat ca lemn de foc pentru populație – și mai mult, regiunile de unde acesta se pune la dispoziție să fie „trase la sorți” în mod efectiv)”, a precizat WWF România.
„Pădurile României oferă anual (pe principii durabile) suficient lemn de foc pentru comunitățile locale, însă doar dacă este respectată prioritizarea alocării acestei resurse conform prevederilor codului silvic”, a completat WWF.
De ce nu funcționează?
Prin Legea 175/2017 – publicată în Monitorul oficial în 18 iulie 2017, a fost modificat Codul Silvic pentru a se prioritiza aprovizionarea populației cu lemn de foc.
Însă, deocamdată mecanismul de asigurare a lemnului de foc nu funcționează. Explicațiile sunt multiple, inclusiv birocrația excesivă: cetățenii trebuie să depună cerere la primărie pentru lemne, cererile sunt centralizate la prefectură, apoi se comunică necesarul la Romsilva, iar în cele din urmă urmează redistribuirea lemnului către populație, dar costurile cresc foarte mult din cauza transportului.
Apoi, deputatul PNL Cristian Chirteș, fost director al Direcției Silvice Mureș, a subliniat că Guvernul trebuie să rezolve problema lemnului de foc pentru populație printr-o ordonanță de urgență care să se modifice Codul Silvic, deoarece unele primării vând lemnul agenților economici:
„Trebuie ca acel articol, 67 din Codul Silvic, să-și găsească aplicativitatea, că sunt favorizate firme care exportă lemne de foc, chiar intracomunitar. Or, când există o asemenea situație de criză, Romsilva dacă se vrea, poate asigura populația cu lemn de foc, alături de primării și composesorate. Există primării care preferă să vândă lemnul la agenți economici. Nu vorbim de composesoratele care și ei, vând lemnul, după care bat la ușile primăriilor și cer lemn de foc. Va trebui să fie foarte clară ordinea de priorități – există surplus, da îl dăm la combinate de celuloză, la austrieci, la turci, dar în primul rând cele 3,5 milioane de locuințe trebuie asigurate cu lemn de foc.”
Probleme peste probleme
În România, din 8 milioane de gospodarii, aproape jumătate se încălzesc iarna cu sobe cu lemne. Iar preţurile pot ajunge peste iarnă la 3.000 de lei, pentru o singură familie.
În județul Mureș există peste 30.000 de locuințe încălzite cu lemne care necesită 140.000 metri cubi de lemn pe an.
Oamenii spun că lemnele de foc au dispărut de pe piaţă pentru că ocoalele silvice nu mai au interesul să le vândă către populaţie. Preferă să le dea marilor procesatori care au nevoie de cantităţi uriaşe şi oferă bani mai mulţi.
Nici locuitorii din zonele racordate la gaz sau cu încălzire pe curent electric nu vor fi prea fericiţi în această iarnă. De la 1 octombrie se majorează preţurile la gaz şi la electricitate cu cinci la sută.
Cine asigură lemnul de foc pentru populația rurală?
Florin Petra, directorul comercial al Direcției Silvice Mureș ne-a răspuns la întrebare. Pe scurt, asigurarea necesarului de lemn de foc pentru populaţie se face în primul rând de către unităţile teritorial administrative.
„Volumul disponibil rezultat ca lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm şi ca lemn de foc din lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, din tăierile de igienă, precum şi din tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafeţe compacte de maximum 3 ha, executate în fondul forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, se valorifică cu prioritate pentru necesarul de lemn populaţiei din raza unităţii administrativ-teritoriale; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare. În situaţia în care nu se poate asigura necesarul de lemn de foc din resursa prevăzută mai sus, unităţile administrativ-teritoriale pot hotărî să se asigure necesarul de lemn de foc şi din volumul rezultat prin aplicarea celorlalte categorii de lucrări silvotehnice.
În situaţia în care, pentru necesarul de lemn al populaţiei, nu se poate asigura din proprietatea publică a unităţilor teritorial administrative în baza solicitărilor centralizate de unităţile administrativ-teritoriale pe suprafaţa cărora este amplasat fondul forestier administrat de ocolul silvic de stat, volumul disponibil rezultat ca lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm şi ca lemn de foc din lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, din tăierile de igienă, precum şi din tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafeţe compacte de maximum 3 ha, din fondul forestier proprietate publică a statului. Această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare; centralizarea solicitărilor se va face până la data de 1 august de către unităţile administrativ-teritoriale pe suprafaţa cărora este amplasat fondul forestier administrat de ocolul silvic de stat, iar transmiterea acestora către ocolul silvic se face până la data de 15 august. Volumul de lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm şi de lemn de foc, rămas după acoperirea necesarului de lemn în condiţiile de mai sus se valorifică, prin vânzare directă, către populaţia din unităţile administrativ-teritoriale limitrofe unităţii administrativ-teritoriale pe suprafaţa căreia este amplasat fondul forestier administrat. Persoanele fizice care au în proprietate fond forestier din care îşi pot acoperi cantitatea de lemn necesară încălzirii locuinţelor, de minimum 10mc/an, nu pot beneficia de lemn de foc pentru încălzirea locuinţelor în aceste condiţii.
În concluzie, asigurarea necesarului de lemn de foc pentru populaţie se face, în primul rând, de către unităţile teritorial administrative, iar în situaţia în care acestea nu pot acoperi acest necesar, aceasta se va face de către Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA din pădurile proprietate publică a statului în funcţie de posibilităţile acesteia. Dacă administraţia locală nu poate asigura necesarul de lemn de foc pentru populaţie, acesta are obligaţia ca până la 15 august să transmită solicitările centralizate ale populaţiei către ocoalele silvice de stat”, a detaliat Florin Petra.
Necesarul pentru Mureș
Până la 31. 08. 2017 situaţia centralizată a cererilor provenite de la primăriile Mureșene înregistrate de ocoalele silvice de stat prevede un necesar de 25.443 mc de lemn de foc. Până la sfârșitul lunii septembrie 2017 din suprafaţa de stat administrată de Direcţia Silvică Mureş s-au exploatat 6.817 mc, dintr-un program anual de 15.000 mc, după cum arată informațiile primite de la Direcția Silvică Mureș.
Valorificare fără restricție!
Primăriile pot vinde privaților lemnul din pădurea comunală, existând astfel pericolul de a nu fi suficient lemn pentru populație? Răspunsul l-am aflat tot de la Florin Petra:
„Primăriile pot valorifica prin licitaţie fără nici o restricţie lemnul din pădurile comunale, dacă acesta nu provine din lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, din tăierile de igienă, precum şi din tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafeţe compacte de maximum 3 ha”.
Titi Dălălău
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.