Dumitrița Gliga a dat o declarație politică care face referire la înstrăinarea companiilor de stat de importanță strategică națională.
„După cum este cunoscut, pe agenda de lucru a Camerei Deputaților se află proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică” (PL-x 139/24.03.2021), act normativ adoptat de Senat, în 22.03.2021, în calitate de primă Cameră sesizată. Aparent, din expunerea de motive aferentă acestui proiect de act normativ răzbate grija deosebită a guvernanților atunci când vine vorba despre marile companii de stat, de importanță strategică națională, privind îmbunătățirea activității acestora pe linie de recapitalizare, modernizare, investiții, cu efecte pozitive în ceea ce privește eficiența economică. Dar cum se gândește guvernul să realizeze asemenea obiective, altfel ambițioase și lăudabile? Aici, expunerea de motive este mult mai reținută, ca să nu spun complet eliptică în argumente, menționându-se totuși considerente legate de evitarea unui statut discriminatoriu în raport cu operatorii cu capital privat și în special concurenți, în paralel cu evitarea riscului major al diminuării resurselor financiare atrase. Desigur, ne putem întreba: care resurse financiare atrase – și, mai ales, în folosul cui, de vreme ce toate marile corporații care investesc în România nu sunt deranjate în niciun fel să-și transfere profiturile în țările de origine?”
Deputatul mai adaugă faptul că „guvernul își propune să dea cale liberă înstrăinării acțiunilor statului la cele mai profitabile întreprinderi – care mai există încă în portofoliul statului – adică ale unor companii de interes strategic național, fie că vorbim de CEC, HIDROELECTRICA sau de PORTUL MARITIM CONSTANȚA. În spatele falselor acțiuni de eficientizare, se pregătește terenul pentru a fi vândute mult sub valoarea lor de piață, spre profitul unor așa-ziși investitori strategici, care, așa cum procedează toți, vor externaliza profitul realizat, în țările lor. Mai ales că România oferă un cadru legislativ deosebit de permisiv, spre paguba noastră a tuturor. Bineînțeles, se pare că aici Guvernul nu consideră că trebuie să fie grabă pentru eficientizare. Potrivit unor declarații publice ale premierului Cîțu, vânzarea acțiunilor deținute de stat, la marile companii naționale de interes strategic, nu reprezintă înstrăinarea respectivelor întreprinderi, ci doar “capitalizarea” lor, omițând să ne spună însă în beneficiul cui? Pentru că al țării, în niciun caz! Cum așa domnule premier? Privatizăm de dragul privatizării? Oare acesta trebuie să fie sensul și scopul unei privatizări? Să arătăm altora că proprietatea privată este “sfântă” la noi, fără să vorbim însă absolut nimic despre eficiența economică și profitabilitatea pentru statul român a unui asemenea demers?”
„Consider că este absolut inadmisibil să vinzi pe nimic – sau să te debarasezi de controlul unor companii de stat, de importanță strategică națională – doar pentru nu ești capabil să-i eficientizezi managementul sau doar pentru că vrei să dai bine în ochii unora de afară. Mai grav de atât, domnule premier Cîțu, graba și modul în care doriți să realizați transfer de capital de la aceste companii de stat ne obligă inevitabil să ne întrebăm dacă sunteți de bună credință și dacă guvernul condus de către dumneavoastră apără corect interesele României.”