Unui prieten i s-a efectuat recent evaluarea termică a locuinţei, de către un expert evaluator. Evaluarea s-a efectuat cam în felul următor: evaluatorul a mers la om acasă şi l-a întrebat din ce materiale este realizată locuinţa şi cât de bine este izolată. Proprietarul a povestit, iar evaluatorul şi-a notat… Apoi, pe baza datelor obţinute, evaluatorul a efectuat raportul privind performanţa termică a locuinţei… Întrebarea este: cât de obiectivă este această evaluare? Cât de mult ar trebui implicat proprietarul într-o asemenea evaluare? Cât de mult poate influenţa o astfel de evaluare termică un proprietar viclean, care de exemplu, vrea să vândă locuinţa şi să aibă o evaluare cât mai bună sau un proprietar cinstit care spune evaluatorului situaţia exactă a locuinţei?
Această situaţie reală referitoare la evaluarea termică mă duce cu gândul recentul Raport al integrităţii universitare din România elaborat de Coaliţia pentru universităţi curate.
Desigur, trebuie felicitate universităţile târgumureşene, Universitate de Medicină şi Farmacie şi Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu Mureş. UMF se află pe primul loc în raportul întocmit de Coaliţia pentru Universităţi Curate. În top 5 cele mai curate universităţi de află şi UPM.
Per total, au fost evaluate 48 de universități publice, în ceea ce privește transparența și corectitudinea administrativă, corectitudinea academică, calitatea guvernanței, managementul financiar și performanța academică.
Instituția de învățământ care a ieșit cel mai bine în ceea ce privește corectitudinea academică este Universitatea ,,Petru Maior” din Târgu Mureș. Referitor la criteriul corectitudine academică, Raportul precizează: „Corectitudinea academică s-a dovedit o provocare pentru evaluatori, mai ales dincolo de nivelul formal al existenței unui cod de etică și conformității sale cu legislația în vigoare. Există extrem de puține sesizări la nivel universitar privind corectitudinea examenelor și de regulă plângerile ajung direct la DNA, arătând completa ineficiență a mecanismelor administrative. Majoritatea conducerilor universităților nu au luat măsuri în ceea ce privește activitatea profesorilor universitari care au cauționat lucrările unor condamnați pentru corupție și cincisprezece universități au plagiate semnalate – încă nejudecate de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) – chiar la nivelul conducerii”. Deci, corectitudinea academică se referă la sesizări privind plagiate sau examene cu nereguli…
Din păcate, povestea un prieten, absolvent al unei universităţi aflate printre primele în topul integrităţii universitare, „la noi la universitate profesorii cu vechime îşi introduceau rudele în diferite funcţii din universitate. Examene nu erau totdeauna corecte, căci unii profesori adresau îndemne studenţilor de genul „copiaţi în linişte ca să nu se audă pe hol”. Iar examenele pentru doctorat erau un simulacru – din surse interne am aflat că la un examen de admitere la doctorat, un singur candidat din 18 a fost admis la buget în mod obiectiv”.
Să sperăm că în topul integrităţii universităţilor există cât mai puţine astfel de cazuri…
Titi Dălălău