Documentele sunt oficiale și fără de tăgadă. Trăim o manipulare grosolană cu implicarea unor state agresive a căror stil de viață l-am simțit pe pielea mea. Pentru mine povestea Călin Georgescu echivalează cu o trădare. Înaltă trădare.
Sub nicio formă și sub niciun argument nu pot să accept povestea de trădare care amenință viitorul stabil al acestei țări.
Am încercat de-a lungul celor 28 de ani de presă să fiu cât se poate de imparțial politic, chiar și prin dezvăluirea unor prietenii în mediul politic a căror urmare a fost că am refuzat să comentez anumite situații. Pentru că nu pot fi obiectiv. Și nu știu dacă a mai făcut cineva acest gest de deschidere către public în mediul presei mureșene.
Pe de altă parte o singură dată am susținut pe cineva în mod public și nu-mi pare rău nici până-n ziua de azi. Deși Soos Zoltan e departe de visele din 2020, schimbarea era obligatorie la conducerea orașului.
Acum însă e despre altceva, vorbim despre echivalentul unei trădări de țară din ce în ce mai evidentă. Eu sunt om pașnic, am militat întotdeauna pentru buna conviețuire româno-maghiară din acest colț de paradis, am acceptat – dar nu am promovat – de-a lungul timpului că sunt și români și maghiari cu alte opinii care ne preferă dezbinați. Noi însă am ales calea prieteniei aici la punctul.ro/pontmaros.ro.
Acuma însă e despre altceva. Este despre viitorul acestei țări. Alegem între est și vest, alegem între ”libertatea” rusească și calea prosperă și liberă a Europei imperfecte. Așa cum am zis în titlu eu am prins vremurile când părinții mei erau la muncă și sarcina mea când ieșeam de la școală era să pun jos ghiozdanul să iau cu grijă cele 3 bonulețe de pâine și să fug la magazinul de la Fortuna să mă pun la coadă pentru transportul de la ora 15. Eram norocos dacă prindeam ”loc” cam în fața aprozarului. Și când aveam ore până mai târziu deja știam calvarul: capătul cozii era după colțul cum urci treptele.
Am prins vremurile în care mergeam la țară cu mașina o dată la 2 săptămâni că aveam numere ”pare”. Și am prins vremurile când făceam lecțiile la lumina lămpii cu petrol. Nu am cum să uit pentru că port ochelari din clasa a opta. Iar eu am fost privilegiat printre copiii din cartierul Tudor pentru că părinții aveau locuri de muncă foarte bune. Privilegiat că am văzut și băut Pepsi, familia avea mașină și bunicii tăiau câte un porc/familie de Crăciun.
O să închei cu o idee preluată care mi-a plăcut la nebunie: gândiți-vă că în urmă cu 70-80 de ani nu exista ideea de a face un duș cald nicăieri în lume. Atât de bune vremuri trăim în ziua de azi. Nu aruncați la gunoi și nu luați în derâdere mult-binele care ni s-a întâmplat în ultimii 35 de ani de trai democratic, dintre care ultimii 18 într-o Europă imperfectă.
Sub nicio formă nu îmi mai doresc întoarcerea în acel trecut sumbru. Și îmi felicit generația pentru că a ieșit la vot duminica trecută! Știu că avem multe pe cap dar viitorul nostru e cea mai grea sarcină și viitorul trebuie să ni-l asumăm. Haideți la vot și votați conștienți. Nu e despre Elena Lasconi – nu sunt un fan al dumneaei, este despre existența democratică a acestei națiuni, a acestui stat, e despre binele cum nu l-am avut niciodată în istorie pe aceste pământuri.
Cristian Teodorescu