Zeci de copii, însoțiți de părinți, au luat cu asalt în acest weekend Muzeul de etnografie, pentru a vedea expoziția Muzeul Iluziilor, care se află pentru prima dată la Târgu Mureș. Înăuntru sunt o serie de obiecte necunoscute, precum zootrop, mutoscop, praxinoscop – trei aparate care, deși celor mai mulți dintre noi nu ne spun nimic, au marcat istoria animației și a filmului, fiind strămoșii celor pe care le cunoaștem astăzi. Dan Colțea, povestitorul Muzeului Iluziilor, a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu legat de această expoziție inedită.
Reporter: Muzeul Iluziilor a ajuns la Târgu Mureș pentru prima dată, sperăm să reveniți, ce oferiți publicului vizitator?
Dan Colțea: Este un al doilea mare proiect al asociației astronomice Pluto, cu care ne propunem să venim în întâmpinarea doritorilor. Ca toate celelalte concepte ale noastre, este unul mobil, cu care mergem noi acasă la cei interesați, în loc să îi lăsăm să facă kilometri întregi ca să găsească surprizele pe carenoi le arătăm. Ce găsesc ei la Muzeul Iluziilor? Găsesc patul cu cuie, de exemplu, un pat cu 2.300 de cuie, pe care se pot așeza și văd că nu se întâmplă absolut nimic, pentru că totul se distribuie, țara lui Alice cu oglinzile fermecate și multe, multe alte surprize, facem o serie de experimente pentru ei, experimente de iluzie explicate prin fizică, unde descoperă multe obiecte interesante, toate astea ca să le demonstrăm că în spatele iluziilor nu se ascunde nicidecum magia, ci știința.
R: Este un fel de fizică distractivă? Sau chimie?
D.C.: Da, putem să-i spunem și așa, fizică, mai degrabă, chimia nu este implicată în proiectele noastre deocamdată. Da, fizică distractivă, într-adevăr. Dorim să le deschidem gustul, de fapt, copiilor pentru știință și pentru fizică și să vadă că există și acel obiect și acel obiect, pentru că, vă dați seama, informația este la îndemâna oricui pe Internet, dacă sunt deja interesați.
R: Ați deschis expoziția sâmbătă, cam câți au venit?
D.C.: N-aș putea să vă spune exact – câteva sute, cu aproximație. Dar interesul crește, întotdeauna se întâmplă așa, după primele zile lumea află și interesul crește. Este însă foarte important să știe lumea că accesul se face pe bază de programare, n-aș zice exclusiv pe bază de programare, pentru că dacă mai sunt locuri și au un pic de noroc pot să intre și fără programare, dar, locurile fiind limitate, mergem pe ideea de programare.
R: Și stați puțin.
D.C.: Stăm până în 18 inclusiv. Dar mai pot să vină și de Noaptea muzeelor, de Noaptea muzeelor, în 18, noi vom fi aici.
R: Dintre cei care au venit, foarte mulți sunt copii. Ei sunt targetul?
D.C.: În principal ei sunt targetul, dar spre surprinderea noastră și adulții au foarte, foarte multe de învățat. Adică n-aș spune că spre suprinderea noastră, pentru că la orice vârstă avem câte ceva de învățat. În weekend mai ales, sunt predominant părinți cu copii care vin, proporția e cam de 50-50, dar în timpul săptămânii vin grupuri de școlari, vin cu clasa și atunci sunt predominant copii.
R: Ce e cu oglinzile?
D.C.: Țara oglinzilor, le-am adus direct din țara lui Alice, sunt oglinzile fermecate, care ne îngrașă, ne slăbesc, ne lungesc mâinile, ne turtesc, ne fac mai multe capete; ridică mâna dreaptă, se ridică mâna stângă. Le vor descoperi pe fiecare dintre ele cu mare grijă și răbdare. Apoi, tot aici mai pot să găsească tablourile uriașe cu animale cu care-și pot face poze tridimensionale: cu elefantul, cu tigrul, cu maimuța. Voom avea senzația că tigrul, spre exemplu, sare din perete și ne ia mâncarea din mână. Sunt de foarte mare efect aceste fotografii.
R: Am ajuns la locul faptei, ca să zic așa. Ce văd aici copiii? Spre exemplu, văd o fetiță căreia i-a dispărut corpul. Ce se întâmplă?
D.C.: Vizita noastră în muzeu cuprinde două mari părți – partea de experimente și partea de vizitare propriu-zisă a exponatelor. Printre exponate, după cum ați văzut, este un obiect care face să ne dispară corpul, ne facem poze doar cu capul pe o masă, pe o farfurie, fără corp! Apoi, un alt obiect, care face să avem 3 mâini în loc de 2. Ne mai putem întâlni cu strămoși ai animației – un zootrop, un mutoscop, un praxinoscop – toate acestea sunt obiecte cu care copiii se pot juca, este o expoziție interactivă, singura restricție pe care noi o impunem este să nu atingă oglinzile, pentru că n-ai de ce să atingi o oglindă, o oglindă este făcută să te uiți la ea; dar, în rest, se pot juca cu majoritatea obiectelor pe care le întâlnesc pe parcurs și asta le place foarte mult.
R: Ați menționat o mulțime de aparate care mie – și sunt adult – nu-mi spun nimic. Ce sunt ele?
D.C.: Strămoși ai animației, strămoși ai filmului, un mutoscop – care ne arată printr-o succesiune de fotografii cum încercau oamenii să obțină imagini în mișcare, pe vremuri – și acolo copiii vor descoperi un film cu Stan și Bran, nu știu dacă mai știu ei cine sunt Stan și Bran, dar, mă rog, vor afla acum. Apoi mai sunt caleidoscoape, niște obiecte triunghiulare cu oglinzi, care ne ajută să facem niște poze excepționale, cu 1.000 de capete ca ale noastre, o floricică uriașă, un diamant uriaș, perfect pentru poza de profil, că știți că acum este la modă să avem o poză de profil cât mai specială.
R: Și am ajuns la praxinoscop. Ce este praxinoscopul?
D.C.: Da, ați văzut, avem mai mulți strămoși ai animației, avem un zootrop, un praxinoscop, un mutoscop și multe altele. Praxinoscopul este unul dintre aceștia – rotim un disc plin cu fante, prin care ne uităm. Ne uităm într-o oglindă care reflectă mai multe imagini care se succed și în momentul în care ne uităm prin fantele respective vom vedea 2 oameni care dansează vals foarte frumos. Bine, aici viteza de rotație depinde de fiecare dintre noi la acest praxinoscop, pentru unii funcționează la o viteză mai mare, pentru unii la o viteză mai mică.
dav 
dav 
dav 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.