Fresce unice în Transilvania, care sunt o raritate şi la nivel ştiinţific, au fost descoperite în cadrul unui studiu de istoria artei realizat de specialiştii Muzeului Judeţean Mureş la Castelul Rákóczi-Bornemisza din Gurghiu, edificiu construit în secolul XVII de principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I.
Istoricul Karacsony Istvan a declarat pentru AGERPRES că aceste fresce au fost descoperite în timpul unui studiu de istoria artei ce stă la baza unui proiect de restaurare a castelului, care urmează să fie depus pentru finanţare europeană.
‘Cele mai aparte descoperiri au fost frescele, care sunt o raritate şi la nivelul ştiinţific, la nivelul tratării istoriei artei, pentru că pictorul, în momentul pictării lor, s-a inspirat după un tratat iezuit despre buna guvernare. Este un lucru singular la nivelul picturii de la începutul secolului XVIII-lea din Transilvania. Tot ce se vede acum sunt nişte casete de cercetare, urmează să aibă loc cercetarea mai extinsă şi punerea în valoare a stratului mural. Atunci vom avea mai multe detalii, până atunci trebuie să ne mulţumim cu câteva detalii de vrejuri, câteva detalii figurative’, a arătat Karacsony Istvan.
El a spus că în casetele de studiu se regăseşte figura unui farmacist, care este o aluzie la bunul guvernator, întrucât ‘cum farmacistul reuşeşte să vindece oamenii bolnavi, aşa şi un bun guvernator al societăţii poate să aibă influenţe pozitive asupra zonei guvernate’.
Potrivit istoricului de artă, nu se ştie cine este autorul picturii, pentru că la începutul secolului al XVIII-lea semnarea operelor monumentale nu era un obicei.
‘Nu ştim cine a executat frescele fiindcă ar trebui să fie o situaţie deosebit de norocoasă ca istoricul de artă, în acest context şi în această perioadă, să afle autorul. Frescele nu au fost semnate, nu era practica semnării operelor de pictură monumentală în acea perioadă. Eventual din surse, din conspectarea mai profundă a surselor scrise, vom putea afla mai multe. Ştim doar că tratatele de unde sunt inspirate aveau şi părţi cu gravuri. O parte din picturi sunt de la începutul secolului XVIII-lea, dar avem şi picturi realizate cu şablonul, în cursul secolului XIX’, a precizat Karacsony Istvan.
Conform acestuia, restaurările şi zugrăvelile ulterioare au afectat destul de grav frescele, pentru că la realizarea unei noi zugrăveli s-a îndepărtat cam tot ce a fost înainte, pentru asigurarea aderenţei noului strat de vopsea, însă chiar şi aşa, restauratorii profesionişti pot ajunge la un rezultat bun.
Castelul Rákóczi-Bornemisza din Gurghiu, construit în secolul XVII de principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I, este unul dintre cele mai reprezentative edificii ale arhitecturii acelei epoci şi unul dintre cele mai importantele ansambluri ale arhitecturii laice din Transilvania.
Castelul este situat la poalele dealului pe care tronează ruinele Cetăţii Gurghiului, atestată documentar în secolul al XIV-lea (1358) şi distrusă în urma unui asediu cu tunurile, care a durat aproape o jumătate de an, de trupele imperiale austriece conduse de comandantul Jean-Louis de Bussy-Rabuti, în 1708, în timpul Războiului Curuţilor.
Edificiul se află pe domeniul Gurghiului, ce a fost unul dintre cele mai întinse şi mai importante domenii regale ale Transilvaniei medievale, pe parcursul secolelor XIV-XV, care se afla, de obicei, în posesia voievodului transilvan, a comitelui secuilor sau a vicecomitelui.
Castelul din Gurghiu a fost iniţial un conac construit la poalele cetăţii de principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi I în perioada domniei sale, între 1630-1648, şi avea rolul de a-l adăposti pe parcursul partidelor de vânătoare.
După ce castelul a stat un timp părăsit, domeniul Gurghiului intră, în anul 1717, în posesia familiei Bornemisza, când Ioan Bornemisza devine vicecancelarul ţării şi îl primeşte pentru 99 de ani. În 1835, după expirarea perioadei de 99 ani de folosinţă, statul a recuperat domeniul de la familia Bornemisza, după care castelul şi clădirile anexe au fost renovate pentru transformarea ansamblului într-un castel de vânătoare al prinţului succesor Rudolf. După sinuciderea prinţului Rudolf, în 1893 în clădirile castelului a fost inaugurată o şcoală silvică.
Cercetările au scos la iveală că fiecare dintre membrii familiei Bornemisza care au stăpânit castelul şi-au adus aportul la dezvoltarea domeniului, prin adăugarea de noi clădiri ansamblului, dar şi prin construirea de fabrici de hârtie şi de porţelan.
Istoricii susţin că perioadele de înflorire ale domeniului Gurghiului au alternat cu cele de distrugere, iar Revoluţia din 1848 a jucat de asemenea un rol important în viaţa castelului din Gurghiu.
Castelul avea la etaj o sală festivă, cameră de biliard, camere de dormit, sufrageria dinspre parc, salon, camere de oaspeţi, iar la parter camere de spălat, cuptor, bucătăria, sufrageria administraţiei domeniale, camera judelui curţii şi cea a preotului. În curte mai exista şi „Micul palat”, o încăpere cu cinci ferestre înspre parc, ai cărei pereţi au fost decoraţi cu 33 de picturi în ulei.
Întrucât în clădirile castelului a funcţionat din 1893 Şcoala Silvică din Gurghiu, clădirile s-au păstrat funcţionale, însă necesită investiţii foarte mari pentru restaurare, iar parcul dendrologic din spatele castelului este şi acum unul dintre cele mai bine păstrate parcuri istorice ale Transilvaniei. AGERPRES