Gânduri de luni dimineaţă

Sorbind tacticos din cafeaua de dimineaţă obişnuiesc să meditez asupra nemuririi sufletului, veţi zice, dar nu! Meditez despre aberaţiile de care ne lovim zi de zi şi mă mir cum de mă trezesc doar eu bombănind împotriva lor! Uneori am impresia că tot poporul e anesteziat din moment ce nimeni nu reacţionează la aberaţiile urlătoare la cer! Vreţi exemple? E destul să mă gândesc doar la medicamentele prescrise ca să-mi tratez o boală cronică! Mi le prescrie medicul de familie după o programare riguros respectată, potrivit legii. Dacă în ianuarie, în data de 9 am primit prima doză de pilule pentru 30 de zile, următoarele doze tot aşa ar fi trebuit să le primesc, matematic judecând, în data de 9 a următoarei luni. „Softul nu permite”continuitatea, aşa că de atunci am ajuns pe 22 a lunii cu programarea. Ca să fie clar, medicamentele se termină în data de 9 şi eu am programare pe 22! Ce mă fac 12 zile fără medicamente, fiind vorba de o boală cronică, una „ce se tratează cu patru scânduri”, vorba unui clasic în viaţă? Să mă descurc, nu-i aşa? Cei care au făcut softul, sau cei care au votat legea au avut neuronul stingher trimis cumva în deplasare? Nu acuz, întreb!
Şi dacă tot suntem în sfera sănătăţii, încă o lege la fel de bună. Unul dintre părinţii minorului poate solicita o zi liberă, neplătită, de la angajator, cu 15 zile înainte de a merge cu el la medic, după ce dă în scris, pe lângă cerere, pe propria răspundere, că soţul n-a beneficiat şi el de o zi liberă în acelaşi scop. Dacă a uitat cumva că în acelaşi an a mai avut o zi liberă, neremunerată, li se taie dreptul la această facilitate! Dacă au trei sau mai mulţi copii, părinţii au dreptul la două zile libere, pe care dacă le refuză să le dea angajatorul, acesta va fi pasibil de o amendă de la 500 la 1500 de lei! Frumoasă iniţiativă. Să-ţi programezi copilul cu 15 zile înainte când să-şi facă un guturai sau o hepatită, ca să-l poţi însoţi la controlul medical. Dacă nu ghiceşti data, ducă-se singur, descurcă-se! Asta e! Şi dacă vi s-a părut cumva că aţi scăpat cu atât, reţineţi că nimeni nu vă va crede că aţi fost la medic cu copilul, dacă nu aduceţi o adeverinţă ştampilată de la el! Nu vă stă mintea în loc?

Erika MĂRGINEAN