În serile calde, adierea vântului ducea până departe frânturi din muzica de dans şi acel zumzet specific, spart pe alocuri de râsetele mulţumite ale mesenilor din grădina de vară. În sală, pretenţioşii îmbrăcaţi la patru ace clăteau bucatele gustoase cu un pahar de şampanie, în curte însă berea şi vinurile la butelie curgeau mai ceva decât Mureşul aflat la o aruncătură de băţ. Taxiurile plecau din faţa clădirii impunătoare cu câte un chefliu obosit, ca să revină apoi cu alţi târgumureşeni dornici de distracţie. Era localul preferat al „protipendadei”, mai ales în cursul săptămânii, şi al celor însetaţi care nu doreau să se afişeze ziua în localurile din buricul târgului. Dacă nu aţi ghicit încă, vă spunem noi, vorbim despre restaurantul „Cocoşul de Aur”. Cel care a fost! Pentru că ce a mai rămas din el…
Casa Bürger a fabricantului de bere
Clădirea din strada Călăraşilor nr. 106 este una dintre acele clădiri tipic burghezeşti, care au fost construite în stilul secesionist caracterizată prin atenţia acordată confortului şi prin frumusețe. Fostul palat, construit de cunoscutul fabricant de bere, Bürger Albert în anul 1893, se află chiar în intersecţia dintre străzile Călăraşilor şi Cuza Vodă, în apropiere de podul Mureş. În perioada interbelică şi după al Doilea Război Mondial, clădirea a avut mai multe destinaţii până la naţionalizarea din anul 1948. În anii ‚50-’60, imobilul a fost depozit de băuturi spirtoase, iar în anii ’70 a fost renovat ca să dea loc celui mai renumit Restaurant, „Cocoşul de aur”, din Tîrgu-Mureş.
Cunoscută ca Palatul Bürger pe vremea comunismului, clădirea de 686 de metri pătrați are două nivele, fiecare având câte patru încăperi. „Aşa cum avem grijă de conservarea şi păstrarea cetăţilor medievale, aşa ar trebui se ne îngrijim şi de moştenirea arhitecturii secesioniste”, a declarat istoricul Spielmann Mihály unui portal de limbă maghiară (maszol), adăugând că astfel de construcţii probabil nu dispar decât după ce sunt cumpărate şi lăsate în paragină.
Falimentul lui Bürger
Începutul sfârşitului a însemnat falimentul omului de afaceri mureşean, când clădirea a intrat în posesia unei bănci la care omul de afaceri era dator. ,,Casa Bürger este un monument de seamă al oraşului… la câţiva ani după fabrica de bere, care îi aparţinea deja, a rămas un teren pe colţ, unde berarul Burger a decis să-şi construiască o locuinţă – o clădire de locuit, în stil neobaroc, cu elemente secession, care a avut această destinaţie până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, când firma a intrat în faliment, şi clădirile berarului Bürger – palatul, fabrica de bere, un restaurant, o grădină de vară situată în faţa Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş – au intrat în proprietatea unei bănci la care acesta era dator. În timpul perioadei Comuniste, toate proprietăţile au fost naţionalizate, iar clădirea ,,Cocoşul de Aur” a fost repartizată unei întreprinderi de alimentaţie publică. ,,Cocoşul de Aur” era un restaurant foarte frumos, cu grădină de vară, cu saloane. Select, dar deschis oricărui cetăţean, cu servire ireproşabilă. La un moment dat, un unchi de-al meu a venit în vizită cu soţia sa din Bucureşti şi am mers la Cocoşul de Aur, iar aceasta a spus că ,,ceva atât de frumos n-a mai văzut nici în Capitală. După Revoluţie a mai funcționat ca restaurant doar pentru puţin timp. Apoi s-a închis, a început să se degradeze, au fost furate uşile. Clădirea nu s-a mai reabilitat niciodată”, a spus Eugen Man, fost arhitect-şef al municipiului Târgu-Mureş, autor al mai multor studii de specialitate privind clădirile şi monumentele din oraş, angajat să realizeze studiul istoric al clădirii ,,Cocoşul de Aur”, pentru documentaţia tehnică.
Ruinele Cocoşului de aur
Cei care îşi mai aduc aminte de seratele de la elegantul restaurant se uită cu groază la ruinele „Cocoşului de aur”. Dincolo de gardul cu poarta ferecată cu un lacăt ruginit, pereţii cu geamurile furate stau să cadă. Încăperile stau goale, mobilierul a fost furat demult, e mizerie, rugină şi mucegai peste tot. Uneori sub acoperişul ei se mai adăpostesc oamenii străzii, ca într-o casă bântuită de fantome. Într-un an era să cadă pradă focului, într-un incendiu provocat probabil de neglijenţa celor pe care îi adăpostea vremelnic. Aşa cum apare azi, Palatul de odinioară ar putea fi locul ideal pentru scena unui film de groază.
De la Unic la Romarta. Primul banner.
În anii ’90, „Cocoşul de aur” a intrat în posesia unei societăţi comerciale, societatea Unic SA, apoi a fost cumpărat de ,,Romarta SA Bucureşti”. Noul proprietar însă nu s-a decis asupra întrebuinţării clădirii, lăsând-o în paragină. Municipalitatea a încercat să intre în posesia clădirii, dar nereușind a pus câte un banner uriaş pe care a scris „Această clădire NU aparţine oraşului. Proprietar este Romarta S.A. Bucureşti”. Problema e că degradarea clădirii cu sau fără banner, îşi vede de drum!
Poliţia Locală a amendat firma bucureşteană cu 100.000 de lei pentru mizeria din clădire, „dar nu e o soluţie să-i amendăm în fiecare trimestru”, consideră primarul Dorin Florea. Potrivit acestuia ar fi două opţiuni: ,,Avem două opţiuni: ori s-o cedeze oraşului o perioadă, s-o punem la punct, ori să achiziţionăm clădirea de la „Cocoşul de Aur”. Voi face o propunere Consiliului Local, ca, dacă târgmureşenii doresc, să participe cu o sumă – nu ştiu, în loc să direcţioneze doi la sută din impozitul pe venit către SMURD sau alţii, să îl vireze către Primărie”, a declarat Florea, citat de Mediafax.
Proprietarii se mai gândesc
„I-am invitat la Primărie pe cei de la Romarta, le-am oferit o expertiză corectă pentru a putea cumpăra clădirea la un preţ corect. Le-am mai propus şi să ne ofere nouă clădirile pe o perioadă de 49 de ani, timp în care să ne ocupăm noi de ele, iar apoi să le oferim înapoi proprietarilor sau, mă rog, copiilor lor, în speranţa că ei vor avea mai mult bun simţ decât părinţii lor. Am propus chiar şi renaţionalizarea acestor clădiri, să fie modificată legea. Dacă în doi ani proprietarii nu se ocupă de clădiri, atunci să intre în proprietatea municipalităţii”, spunea Dorin Florea, citat de Adevărul, dar până în prezent nu s-a ajuns la vreun rezultat.
Certificat de urbanism fără aviz. Al doilea banner
De data acesta, un banner al firmei din capitală dă de ştire lumii că imobilul va fi reabilitat pe baza unui proiect al firmei mureşene Arhigraf. Arhitectul mureşean Octavian Lipovan, administratorul Arhigraf Târgu-Mureş, la comanda societăţii comerciale bucureştene întocmeşte documentaţia în vederea renovării şi repunerii în funcţiune a clădirii. „Firma noastră realizează doar proiectul de reabilitare a clădirii, nu şi lucrările de construcţie, întrucât serviciile pe care le oferim sunt doar de arhitectură. Suntem în faza în care s-a obţinut certificatul de urbanism, dar nu s-a întocmit documentaţia pentru a cere aviz de la Ministerul Culturii pentru această clădire monument, pentru că încă suntem în discuţii cu beneficiarul, legate de ce ar vrea să facă acolo. Ar putea să fie din nou restaurant sau ar putea fi refuncţionalizată, ca şi clădire de birouri. La un moment dat, se vehicula ideea înfiinţării unui centru multicultural acolo. Noi am făcut propuneri, se poate adapta. Problema e găsirea banilor, în mod sigur, e nevoie de peste un milion de euro, pentru lucrări de intervenţie şi refacere. Din câte am înţeles, erau şi fonduri norvegiene în discuţie”, afirmă Lipovan, citat de Mediafax. Potrivit acestuia, Romarta SA Bucureşti intenţionează să stabilizeze clădirea şi caută chiar un chiriaş pentru acel spaţiu, care să îl preia pe minimum zece ani şi să îl reabiliteze.
Se caută parteneri
Carmen-Laura Zarzu, directorul general al companiei Romarta a declarat unui cotidian local că după obţinerea autorizaţiei de construcţie, potrivit Legii nr. 50, vor demara lucrările. „În acest moment, proiectul se află în etapa de obţinere a avizelor şi autorizaţiilor solicitate prin Certificatul de Urbanism. Dintre acestea, cel mai important aviz este cel eliberat de către Ministerul Culturii, în lipsa căruia nu va putea fi posibilă efectuarea lucrărilor de reabilitare a imobilului. Finalizarea lucrărilor va depinde de graficul de execuţie propus de proiectant, în corelaţie cu graficul de execuţie aprobat în relaţia cu executantul lucrărilor. Acesta va fi stabilit în momentul demarării lucrărilor”, a explicat Carmen-Laura Zarzu, adăugând că „În acest moment suntem în căutare de parteneri alături de care să punem în valoare clădirea, astfel încât aceasta să redevină un punct de reper în oraş.” Dacă cei de la Bucureşti au afirmat că sunt în căutarea unor parteneri pentru reabilitarea clădirii, municipalitatea a căutat să negocieze cu ei un preţ bun de concesionare. Fostul viceprimar, consilierul Csegzi Sandor, a fost împuternicit să negocieze şi s-a prezentat la Bucureşti, pentru discuţii ce vizau atât clădirea de la ,,Cocoşul de Aur”, cât şi cea a fostului restaurant ,,Mureşul” de la Platoul Corneşti, care de asemenea aparţine Romarta, însă dezbaterile au eşuat după ce firma din Capitală a cerut un preţ de câteva ori mai mare decât era dispusă să ofere, maximum, administraţia locală, a mai spus primarul Dorin Florea.
Memento pentru reabilitarea clădirii
Anul trecut, în 13-15 septembrie, fostul palat Bürger ar fi fost gazda unor proiecţii de filme şi concerte în cadrul TIFF Tîrgu-Mureş. Starea deplorabilă a clădirii însă nu a permis folosirea sălilor, astfel că proiecţiile şi concertele au avut loc în grădină, transformând clădirea simbol al oraşului într-un spaţiu asemănător plin de energie şi viaţă cum a fost odată. Demersul TIFF a urmărit readucerea în actualitate problemei acestui spaţiu remarcabil din istoria urbei, militând pentru reabilitarea lui.
Cine e proprietarul?
Clădirea şi terenul restaurantului ,,Cocoşul de Aur” din Târgu-Mureş au fost scoase la vânzare pe site-ul companiei United Capital, deţinătoarea celui mai larg portofoliu de spaţii comerciale, altele decât centre comerciale şi mall-uri din România, sub codul RI.007, figurând cu 892,94 de mp. Potrivit preşedintelui Organizaţiei Civile Pentru un Tîrgu-Mureş Democratic, Kovács István, firma Romarta SA a fost radiată din Registrul Camerei de Comerţ Mureş în 23 iulie 2003, după fuziunea sa cu o altă firmă, totuşi ea figurează ca beneficiar al lucrărilor de reabilitare pe bannerul din faţa clădirii. Proprietarul actual, firma United Capital nu doreşte vânzarea clădirii pentru că în stadiul deplorabil în care se află nimeni nu ar da suma cerută, undeva peste un milion de euro. Dar nici în conservarea clădirii considerată monument istoric de categoria B nu investeşte. Potrivit Legii monumentelor istorice din 2001/422, la iniţiativa Consiliului Local, Ministerul Culturii ar putea confisca imobilul. Reprezentanţii organizaţiei civile au cerut primarului Dorin Florea să pună pe Ordinea de zi discutarea statutului clădirii, să-i asigure o pază permanentă a imobilului pentru a-l ocroti de oamenii străzii, dar au cerut şi permisiunea ca un grup de 25-30 de voluntari să degajeze clădirea de gunoaie, haine folosite, cioburi de sticlă şi lăzi.
Concesiune pe 99 de ani
În urma discuţiilor purtate în urmă cu două săptămâni cu reprezentanţii consorţiului, Organizaţia Civilă pentru un Tîrgu-Mureş Democratic a obţinut aprobarea lor de a realiza un studiu despre Casa Bürger, ca monument istoric, după care mingea ajunge din nou în terenul Consiliului Local. Dacă acest Consiliu aprobă închirierea clădirii, aceasta va fi concesionată pe 99 de ani. În această situaţie Consiliul Local ar trebui să plătească lucrările de renovare.
Erika MÃRGINEAN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.