Cu siguranţă, examenul de bacalaureat este cel mai bun indicator a ceea ce se întâmplă de mulţi ani în România. Adică o lipsă de viziune strategică la nivelul învăţământului primar, gimnazial şi liceal – nu ne oprim şi asupra celui superior pentru că nu este azi în discuţie – ceea ce afectează deopotrivă profesori şi elevi.
Acum câteva săptămâni scriam (atunci când se desfăşurase deja examenul de maturitate al olimpicilor, iar rezultatele prefigurau ce se va întâmpla la cel de săptămâna trecută) că iar se vor porni bocitoarele, iar se va arunca în stânga-dreapta cu noroi, când firesc ar fi să se identifice o dată pentru totdeauna cauzele şi pentru a avea alte rezultate în viitor.
Scriam şi atunci şi susţin şi acum că şcoala românească nu s-a pliat peste realitatea de azi. Adică nu a găsit soluţiile pentru ca elevii să fie determinaţi să înveţe, dacă părinţii şi-au ratat acest rol, adaptând metodele secolului XXI, anului 2012. Adică dascălii să-şi adapteze metodele de predare prezentului. În acelaşi context, programele şcolare trebuie să fie, de asemenea, în acord cu zilele noastre. Înţeleg că eu am învăţat după stilul tablă-cretă, multă materie, şi utilă şi inutilă, dar nu pricep şi pace de ce trebuie să le turnăm aceleaşi discipline – învechite, în unele cazuri, pentru că între timp ştiinţa progresează, desenându-le pe tablă, ascultându-i dacă au tocit etc.
În al doilea rând, consider eu, lipsesc în continuare evaluările aptitudinilor copiilor. Pe de o parte, greşesc părinţii care insistă ca ale lor odrasle să urmeze un liceu anume, pe de altă parte continuă să fie o disfuncţionalitate în relaţia profesor – părinte, respectiv profesor – elev la nivelul învăţământului primar şi gimnazial care generează, printre altele, rezultatele pe care le au copiii la examenul de bacalaureat.
În concluzie, până ce nu toţi cei implicaţi îşi vor asuma fiecare partea lor de vină, până ce nu va fi regândit întreg sistemul de învăţământ de sus în jos şi de jos în sus, până ce nu vom înţelege că un copil care nu are aplicare spre matematică nu îl poţi obliga să urmeze informatica, rezultatele vor rămâne aceleaşi. Acelea pe care le vor comenta la televizor, acuzând, unii şi alţii, care nu înţeleg de multă vreme că educaţia nu se face nici la televizor, nici cu televizorul. Cel puţin nu în România.
Ligia Voro