Iarăși scriu sub imperiul emoțiilor și al momentului.
Aflu în urmă cu câteva zile – cu stupoare – că la sfârșitul săptămânii trecute un cetățean s-a aruncat de pe o clădire publică din Târgu Mureș și a murit.
Liniște mormântală la toate instituțiile publice din oraș.
În aceeași idee aflu că în urmă cu vreo doi ani a mai fost o tentativă ținută sub preș de autorități. Și apoi că a mai fost una acu vreo 5 ani.
De fapt, dacă stau bine să mă gândesc singurul de care știam este cel care s-a urcat în turnul Prefecturii și a început să țipe și să amenințe cu suicidul.
Dar de ce aflu ”pe surse” despre aceste cazuri?
De ce nu sunt ele publice?
Știți care e ultima comunicare de la IPJ Mureș? Că vreo 5 zile atribuțiile de purtător de cuvânt le preia altcineva.
Asta după o zi de la evenimentul nefericit. Niciun cuvințel despre faptul că cineva s-a sinucis aruncându-se din gemaul de la etajul doi al clădirii Spitalului de Pneumologie parținând de Spitalul Clinic Județean Mureș (cel din ograda CJ Mureș, nu cel de Urgență).
Infantilism în comunicare
Da. Cum dracu să nu pricepi ca politician și/sau șef de instituție publică faptul că un astfel de caz se va afla? Informațiile de acest gen se aflau și înainte de era Facebook; în noua ordine mondială dată de online e doar o chestiune de ore, zile până află toată lumea.
Cât de pueril, inadaptat vremurilor sau de-a dreptul tâmpit trebuie să fii tu ca șef de spital, sau ca șef de instituție publică?
Pe de altă parte de ce ne ascundem? Care e logica (?), că eu pur și simplu nu înțeleg!
Între timp am aflat mai multe detalii: persoana (teoretic) sinucigașă – aflată la o vârstă înaintată (77 de ani) avea o formă destul de gravă de COVID și, după mai mult de 24 de ore de spitalizare în care nu a avut putere să se ridice din pat – și nici nu a făcut vreo tentativă de acest gen – pur și simplu s-a ridicat, s-a dus într-o cameră alăturată și s-a aruncat pe geam.
O nebunie de caz!
Dar de ce nu se comunică nimic pe această speță? Pe mine asta mă șochează!
Să enumăr variantele? Ar fi așa:
1. Peter Ferenc ca președinte al CJ Mureș are o responsabilitate directă cu cazul sinucigașului. Atunci bănuiesc că ar avea o legătură directă și șeful spitalului – pe linie ierarhică – și mai mulți oameni încearcă o omerta nefericită pentru secolul XXI. Și atunci sigur vom mai auzi de acest caz, vor fi anchete. Deși, sincer, nu văd vreo legătură directă dar sunt convins că nici nu cunosc toate detaliile!
2. Peter Ferenc nu are nicio responsabilitate directă, așa cum nu au nici cei de sub dânsul în ierarhie, dar s-au gândit ei că e mai bine pentru târgușorul nostru să nu vorbim în postul Paștelui despre sinucideri.
Dar vă întreb nu e infantil, oricare ar fi varianta, să ascunzi o astfel de informație? Nu realizezi că cineva, cândva tot va afla?
Autism în comunicare
Discutam în emisiunea de ieri aici cu Geo Procopie despre cât de mult pierdem și noi cetățenii și autoritățile și politicienii din jocul ăsta prostesc de-a comuniștii în comunicare. Noi vrem ceva pentru că avem acces la foarte multe informații, vedem cum e altundeva, vedem cum fac alții sau cum se dezvoltă alții – iar ei vor să ne dea altceva, ceva ce le este lor comod și satisfăcător, vor să facă cât mai puțin ca să nu greșească și totuși salariile de la stat să curgă. Concluzia este în final că cererea cu oferta nu se prea întâlnesc când vorbim de comunitate pe de o parte (cererea de informații și de servicii de calitate) și administrație și politică pe de cealaltă parte (oferta).
Ăsta este tristul adevăr.
De aceea nu se vorbește în târg despre un caz care – nu am nici cea mai mică îndoială – va deveni un caz de anvergură națională. Și sper din tot sufletul că nu vom vedea – din nou – o nenorocită de asistentă încătușată pentru că cineva a încercat să ascundă sub preș un fapt care de altfel ar putea deveni studiu de caz.
Cristian Teodorescu