Cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească sau să îşi schimbe, în mod liber, domiciliul ori reşedinţa, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.
Reşedinţa este acolo unde persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu (art. 30. din O.U.G nr. 97/2005).
Înscrierea reşedinţei în actul de identitate se face la cererea persoanei fizice care locuieşte mai mult de 15 zile la adresa la care are locuinţa secundară, de către serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor pe raza căruia locuieşte temporar.
Menţiunea de stabilire a reşedinţei se acordă pentru perioada solicitată, care nu poate fi mai mare de un an şi are valabilitate pe timpul cât persoana locuieşte în mod efectiv la adresa declarată ca reşedinţă. La expirarea termenului pentru care a fost acordată, persoana poate solicita înscrierea unei noi menţiuni de stabilire a reşedinţei.
Pentru stabilirea reşedinţei solicitantul trebuie să prezinte următoarele acte:
1. cererea tip pentru înscrierea menţiunii privind stabilirea reşedinţei în actul de identitate;
2. documentul de identitate în care urmează a se înscrie menţiunea de stabilire a reşedinţei;
3. documentul cu care se face dovada adresei de reşedinţă, în original şi copie;
În situaţia în care solicitantul nu deţine un act privind titlul locativ încheiat în condiţiile de validitate prevăzute de legislaţia română în vigoare, găzduitorul, sau după caz, reprezentantul său legal îşi va exprima consimţământul la ghişeu, în prezenţa personalului serviciului de evidenţa persoanelor sau printr-o declaraţie dată în faţa poliţistului de ordine publică, a notarului public ori a funcţionarului misiunii diplomatice sau oficiului consular al României, după caz.