O serie de date istorice inedite, despre numărul şi numele victimelor unui atac aerian, executat în data de 9 septembrie 1944 asupra unui convoi de refugiaţi civili, la Târgu Mureş, care nu se regăseau în arhivele din România, au fost prezentate în premieră la o comemorare organizată, sâmbătă, de Asociaţia Saşilor Senereuşeni din Germania.
Acest fapt a fost confirmat de către directorul Arhivelor Naţionale Mureş, Moldovan Peter, care a precizat că prezenţa membrilor asociaţiei săseşti la comemorarea de la municipiul Târgu Mureş, la limita cu Sângeorgiu de Mureş, aduce, din perspectivă istorică, o contribuţie deosebită, datorită faptului că în arhive nu existau date referitoare la numărul decedaţilor şi la numele lor.
Sâmbătă, la ieşirea din Târgu Mureş către Sângeorgiu de Mureş, în jur de 60 de persoane, în majoritate saşi originari din satul mureşean Senereuş, judeţul Mureş, stabiliţi în Germania, au dezvelit o cruce şi au adus un omagiu celor peste 40 de morţi şi peste 100 de răniţi, rezultaţi în urma unui atac aerian prin mitraliere, executat asupra unui convoi de refugiaţi civili, în data de 9 septembrie 1944.
Potrivit documentelor aduse de saşi din Germania, între cei 40 de morţi se regăseau şi 12 persoane din satul Senereuş, adulţi şi copii.
Explicaţia pentru inexistenţa informaţiilor despre numărul real al victimelor şi numele acestora s-a datorat intervenţiei armatei germane, care a izolat zona imediat după atac, a încărcat în camioane morţii şi răniţii, astfel încât în zonă au rămas doar victimele din rândul localnicilor (doi morţi şi un rănit), precum şi resturile căruţelor şi animale rănite sau ucise.
În presa vremii relatările despre acel atac, pe care îl regăsim menţionat ca „bombardament”, prezintă date ambigue, cu diferenţe foarte mari în privinţa numărului eventualelor victime. În mărturiile populaţiei din zonă se vorbeşte despre un număr mare de morţi şi răniţi, fără a se preciza câţi anume, în timp ce oficialii vorbesc de 3-4 victime.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES FOTO
„În urmă cu peste 70 de ani, atunci când au avut loc evenimentele tragice, acest teritoriu aparţinea de Sângeorgiu de Mureş. Împreună cu domnul Ilarie Opriş (cel care a scris Monografia comunei Sângeorgiu de Mureş, n.r.) şi cu alţi patrioţi locali avem un proiect care se numeşte ‘Caiete Sângerozene’, în care s-au prezentat nenumărate momente de istorie, dar, în mod deosebit, acest moment istoric deosebit a fost tratat pe bază de documente. Din aceste documente aflăm practic anvergura acelei catastrofe. Prezenţa dvs. aici aduce, din perspectivă istorică, o contribuţie deosebită, datorită faptului că noi nu am avut date referitoare la numărul decedaţilor şi la numele lor. Avem doar date referitoare la câteva victime de pe teritoriul comunei noastre. Acele documente care au fost publicate provin din arhive militare şi prezintă rapoarte trimise de la faţa locului, cu aspect tehnic în ce priveşte numărul de aparate care şi-au luat zborul şi au fost îndrumate spre această zonă (…) Vom privi cu o atenţie deosebită acest moment, acest gest şi vom relata în aşa fel încât acest monument să fie în continuare respectat, iar în fiecare an pe 9 septembrie să fiţi prezenţi, iar noi să avem grijă să reprezentăm momentul nostru de pioşenie”, a declarat directorul Arhivelor Naţionale Mureş, Moldovan Peter.
Între participanţii la comemorarea de sâmbătă s-a regăsit şi un martor al atacului aerian, Ilarie Opriş, acum preşedinte de onoare al Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş.
„E un eveniment despre care noi, sângiorzenii, ne-am adus aminte cu respect. Alături de confraţii dvs. au fost răniţi şi decedaţi oameni şi din comuna noastră, iar noi, cei care am văzut şi am auzit de foarte multe ori despre acele momente, ne-am adus aminte. Eu, care aveam 5 ani şi jumătate şi locuiesc la un kilometru de aici, împreună cu mama şi cu bunica eram într-un adăpost din grădina noastră. Am văzut avioanele care luau înălţime şi mitraliau, apoi coborau şi iar se înălţau. S-a întâmplat de mai multe ori. La trei zile am trecut pe aici, cu mama, în drum spre Târgu Mureş, am văzut dezastrul, urmele se găseau aici şi în lanul de porumb. Ani de zile au fost aici urme ale dezastrului. Am văzut care distruse şi vite ucise sau bucăţi de animale. Multe vite rănite au fost luate de săteni”, a descris momentul Ilarie Opriş.
Acesta, în calitate de co-autor al monografiei comunei Sângeorgiu de Mureş, cea mai mare monografie din ţară, care însumează 20 de volume, a cuprins şi atacul aerian din 9 septembrie 1944, pe care apoi l-a tratat şi într-o carte separată, în care 30 de pagini sunt numai despre acel bombardament.
„Un mare filosof spunea ‘Să nu uităm, fiindcă dacă uităm se repetă!’. Nu uităm evenimentul, nu vom uita vizita dumneavoastră şi nu vom uita, de fiecare dată în 9 septembrie să pomenim despre acest eveniment în biserică. Am vorbit şi cu un preot şi în jurul datei de 9 septembrie vom pomeni în biserică aceşti oameni. Iar faptul că astăzi avem şi nume, avem o istorie a evenimentului din alte surse, pentru noi înseamnă foarte mult”, a susţinut Ilarie Opriş.
El a precizat că evenimentul din 9 septembrie 1944, de la Sângerogiu de Mureş, s-a petrecut în timpul retragerii trupelor germane, moment în care populaţia săsească s-a refugiat împreună cu acestea din calea Armatei Ruse.
„Convoiul a fost atacat de 13 avioane cu însemne germane, capturate de la nemţi, care au decolat de la Braşov şi erau pilotate de aliaţi”, a arătat Ilarie Opriş.
Vicepreşedintele Asociaţiei Saşilor Senereuşeni, Alfred Gross, a precizat că în atacul aerian au fost suprinse şase comunităţi de saşi, între care şi cea din Senereuş.
„Pentru noi, senereuşenii, dar şi toate comunităţile săseşti afectate, data de 9 septembrie 1944 a reprezentat un eveniment care a lăsat urme adânci. Practic, a însemnat separarea multor familii, care după război nu s-au mai întors în vechea lor patrie. Vorbim despre comunitatea noastră, a saşilor, care de secole a trăit împreună, atât în vremurile bune, cât şi în cele rele, dar care după această dată a fost dezbinată. O comunitate care a trecut peste multe greutăţi şi a reuşit să iasă din nenumărate situaţii de criză (…) Nu mai trebuie să căutăm vinovaţi. Acesta a fost războiul, cu dictatorii şi acoliţii lor, care le executau ordinele. Războiul nu are niciodată învingători, există doar învinşi”, a spus Gross.
Acesta a arătat că mama sa, care a fost rănită în timpul raidului aerian, i-a descris cu lux de amănunte acel atac.
„Noi, întreaga coloană de căruţe trase de bivoli, boi şi cai, ne-am oprit să ne odihnim. Deodată au apărut la orizont avioane, care au trecut deasupra noastră. Erau 13 la număr. După scurt timp s-au întors şi s-au îndreptat spre noi, lansând deodată bombe. S-a instalat haosul, toţi care se mai puteau mişca au fugit în lanul de porumb din apropiere, aflat pe partea stângă. Eu m-am ales cu o schijă în şold, vărul meu, Andreas Weber, cu o rană deasupra ochiului, care sângera puternic, dar cel puţin eram în viaţă”, spunea mama lui Alfred Gross.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES FOTO
De asemenea, Regina Frintz, alt martor al atacului, povestea că după atac acea coloană de căruţe a fost „pur şi simplu devastată, nemaiexistând decât fum, negură şi morţi”: „Oamenii şi animalele se aflau într-o stare groaznică. Pentru noi întreaga lume s-a prăbuşit în câteva minute”.
Între mărturiile supravieţuitorilor, Alfred Gross a prezentat-o şi pe a Reginei Konyen, născută Taub, din Gunzenhausen, despre cum şi-a pierdut fratele, Hansi, de doar 9 ani.
Conform statisticilor, între cei 40 de oameni ucişi în timpul acelui atac aerian 12 au fost senereuşeni: Andreas Gross (42 ani), Georg Rader (34 ani), Johann (Hansi) Taub (9 ani), Regina Taub (20 ani), Georg Kreischer (47 ani), Katharina Rader (35 ani), Johann Rader (35 ani), Johann Wiesen (54 ani), Anna Hinzel (23 ani), Georg Frintz (53 ani), Katharina Gross (11 ani), Anna Tatter (61 ani).
„Dintr-o astfel de zi ar trebui să învăţăm că pacea este preţioasă şi că umanitatea ar trebui să fie mai presus de orice (…) Sperăm ca, în viitor, Uniunea Europeană şi ţările din Europa să lupte împotriva războaielor şi a crimelor împotriva umanităţii, să promoveze spiritul de solidaritate, astfel încât asemenea evenimente să nu se mai repete şi omenirea să nu mai trebuiască să sufere atât de mult”, a conchis Alfred Gross.
La comemorarea de la Târgu Mureş (pe locul care aparţinea cândva de Sângerogiu de Mureş) s-au aflat şi câţiva supravieţuitori care se aflau în convoiul mitraliat de avioanele militare.
Unul dintre ei, Andreas Weber, care avea doar 3 ani şi care a fost rănit la cap de o schijă, a spus că personal nu are amintiri legate de acel atac, însă toţi din jurul său îi spuneau cât de norocos a fost că a scăpat cu viaţă.
Regina Bell, care avea 9 ani, ne-a relatat că a ajuns la locul atacului abia a doua zi, întrucât mama ei nu a răspuns urgent apelului soldaţilor germani, care au cerut sătenilor să se refugieze, întrucât militarii ruşi erau deja la Sighişoara.
„Au venit soldaţii germani şi ne-au cerut să facem bagajele şi să plecăm, fiindcă armata rusă este la Sighişoara. Cei mai mulţi au plecat în acea zi, în pripă. Unii şi-au uitat inclusiv papucii şi s-au întors după ei, dar au uitat şi alte lucruri. Mama mea – era doar ea fiindcă tatăl meu era pe front, în Polonia – nu s-a grăbit, a pus în căruţă tot ce ne era necesar, inclusiv aşternuturi curate pentru culcuşul pe care i l-a făcut surorii mele, Trini (Katarina, n.r.), care avea 3 ani. Cred că am plecat printre ultimii din Senereuş, atunci au plecat cinci căruţe. După-amiaza am ajuns aproape de Târgu Mureş, lângă o moară, unde am fost găzduiţi, fiindcă boii erau obosiţi (…) Am auzit alarma şi faptul că undeva era bombardament. Am intrat într-o pivniţă şi ne-am amintit că pe Trini am uitat-o în căruţă (…) A doua zi am ajuns la locul unde saşii au fost atacaţi. Am fost îngrozită să văd locul, era prăpăd, erau şi boi cu picioarele tăiate care mai trăiau, rumegau”, a spus Regina Bell.
Reprezentantul Primăriei Târgu Mureş, Cosmin Blaga, a arătat că a urmărit emoţiile de pe chipurile participanţilor la manifestare în timp ce antevorbitorii săi descriau acele momente tragice din cel de-al Doilea Război Mondial.
„Este unul dintre cele mai dramatice din istoria omenirii, noi dorim ca astfel de evenimente să nu se mai repete. Se spune că istoria se repetă, eu îmi doresc să nu se mai repete. Noi, oamenii de rând, cred că am învăţat din acele evenimente, deşi vedem că încă mai există minţi diabolice, sperăm că nu se mai va ajunge la aşa ceva. Le explic copiilor mei ce înseamnă un război, chiar dacă eu nu pot să simt ce au simţit acei părinţi care şi-au văzut copiii ucişi în acest război. Mă bucur că trăim în această perioadă de linişte, care sper să dureze mult de acum înainte”, a arătat Cosmin Blaga, reprezentantul Primăriei Târgu Mureş. AGERPRES
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.