Criza economică a dus câteva mii de societăţi mureşene în pragul falimentului. Fie că au intrat voluntar în insolvenţă, fie că li s-a cerut falimentul, firmele mureşene au dat de lucru judecătorilor, practicienilor în insolvenţă, avocaţilor şi executorilor judecătoreşti. Pe de altă parte însă, intrarea în procedura de insolvenţă a companiilor a însemnat şomaj, mai puţine taxe şi impozite plătite la bugetul de stat şi local.
Punctual
Criza economică a generat serioase probleme societăţilor comerciale mureşene. Multe dintre acestea nu au mai reuşit să îşi echilibreze balanţa de plăţi şi au fost nevoite să îşi declare voluntar intrarea în procedura de insolvenţă sau să li se solicite intrarea în insolvenţă de către creditori. Unul dintre cei mai buni indicatori ai problemelor pe care le-au întâmpinat firmele mureşene a fost şi este numărul dosarelor de insolvenţă care au trebuit soluţionare de către judecătorii sindici din cadrul Tribunalului Comercial Mureş.
Numărul dosarelor de insolvenţă înregistrate pe rolul Tribunalului Comercial Mureş a crescut constant în ultimii cinci ani. Dacă în 2007, după intrarea în vigoare a Legii nr. 85 din 2006 privind procedura insolvenţei, numărul dosarelor aflate în soluţionare la Tribunalul Comercial era de 284, în anul următor numărul acestora aproape s-a dublat, ajungând la 504. În 2009, la instanţa specializată, erau înregistrate 596 de cauze. Cel mai mare număr de cauze a fost înregistrat în anul 2010, când numărul dosarelor a crescut cu peste 50%. În 2011, numărul dosarelor de insolvenţă a fost de 793. „Potrivit statisticii se remarcă o evoluţie crescătoare, boom-ul, dacă putem spune aşa, a avut loc în 2010, atât în insolvenţă, cât şi în materie comercială”, a precizat, pentru Punctul, judecătorul Ioan Eugen Maier, purtătorul de cuvânt al Tribunalului Comercial. În 2010 au fost pronunţate 895 de hotărâri în procedurile de insolvenţă, arată un bilanţ al Tribunalului Comercial.
Numărul mare de dosare de insolvenţă generate de criza economică pe care a traversat-o şi România a adus, pe de o parte, modificări în legislaţie care nu au dus neapărat la o soluţionare mai rapidă a cauzelor, ci la probleme în funcţionarea operativă a instanţei.
În instanţă, cu bune şi rele
În 2010, Legea nr. 85 din 2006 era modificată prin Legea nr. 169. Principala modificare în legislaţia privind procedura insolvenţei era reducerea termenelor stabilite pentru îndeplinirea anumitor obligaţii ce revin administratorilor judiciari sau lichidatorilor.
În materia dosarelor de insolvenţă, reprezentanţii Tribunalului Comercial au arătat că durata proceselor este mai lungă din cauze, în general, străine de judecătorii sindici. Printre acestea se numără: soluţiile adoptate de adunarea creditorilor în ceea ce priveşte modalitatea şi condiţiile de valorificare a bunurilor din patrimoniul debitoarei falite, precum şi raportul existent pe piaţă între cererea şi oferta pentru bunul respectiv, numărul şi complexitatea cererilor incidentale cu care este investit judecătorul sindic în cursul procedurilor de insolvenţă, lipsa unei practici unitare la nivelul instanţei de recurs în ceea ce priveşte aplicarea articolului nr. 6 din Legea nr. 85, neefectuarea în termen a atribuţiilor stabilite de Legea nr. 85 din 2006 în sarcina practicienilor în insolvenţă.
În ciuda enumerării cauzelor străine care au influenţat soluţionarea dosarelor de insolvenţă, operativitatea instanţei care a scăzut în această materie sub 50% în 2010 a fost determinată şi de numărul insuficient de personal, fie că vorbim de judecători, fie de grefieri. În privinţa grefierilor, în anul 2008, aceştia aveau o încărcătură de dosare dublă decât media naţională de 331 de dosare. În 2010, spre exemplu, un grefier de la Tribunalul Comercial se ocupa de 1.502 dosare. Această problemă s-a reglementat uşor prin angajarea de personal, astfel încât în 2010 schema a ajuns la 11 grefieri.
Cu acest număr de persoane, conducerea Tribunalului Comercial nu a putut respecta prevederile legale din Codul de procedură civilă, şi anume acordarea unor termene scurte, de la o zi la alta. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, au mai arătat reprezentanţii Tribunalului ar trebui angajaţi atât judecători, cât şi grefieri. De asemenea, au apărut probleme, subliniate de către reprezentanţii Tribunalului Comercial, şi în legătură programul informatic Ecris IV. Potrivit constatărilor persoanelor responsabile de acesta, Ecris IV nu permite acordarea de termene intermediare, de numere de hotărâri cu semne distinctive pentru cameră de consiliu şi recurs şi multe altele.
Finanţele, dosare mai puţine
Unul dintre creditorii importanţi ai companiilor intrate în insolvenţă a fost Direcţia Generală a Finanţelor Mureş. Potrivit datelor oferite de către reprezentanţii Finanţelor mureşene, în anul 2008 au intrat în insolvență la nivelul județului Mureș 300 de contribuabili. Numărul celor care au intrat în insolvență în 2011 este de 390. ,,Numărul înscrierilor la masa credală de către Direcția Generală a Finanțelor Publice (DGFP) Mureș pentru contribuabilii care au intrat în insolvență în 2008 a fost de 213, pentru suma de 39.465.624 de lei. În anul 2011, DGFP s-a înscris la masa credală pentru un număr de 369 de contribuabili, pentru suma de 69.931.948 de lei. Vreau să fac o precizare: Nu pentru toți contribuabilii care au intrat în insolvență noi ne înscriem la masa credală, ne înscriem doar pentru aceia care înregistrează obligații fiscale restante față de bugetul de stat. Procedura de insolvență poate fi declarată și de către alți creditori”, a precizat, pentru Punctul, Olivia Sântean purtătorul de cuvânt DGFP Mureș.
Cătălin Hegheș