Pe un site din localitatea ce găzduiește aeroportul nostru am văzut o știre ce mi-a atras atenția. Nu sunt răutăcioasă, dar nu pot trece cu vederea că trenul îl iau de la Sighișoara și avionul de la Cluj-Napoca, dacă vreau să plec la drum! Dar să revenim la oile noastre. Pentru că ne cunoaștem de câteva decenii bune, nu e nevoie de nicio prezentare, așa că, dacă ești de acord, putem trece direct la prima întrebare.
E.M.: Am auzit că ai acceptat să fii șefa unei filiale de bibliotecă… despre ce este vorba mai exact?
Eu: Ai auzit bine. Și pe mine m-a mirat, dar așa este. Fondatorul portalului „Corbii Albi” mi-a propus în stilul său caracteristic, adică foarte convingător, să conduc filiala Bibliotecii Româno-Maghiare Corbul Alb din Tîrgu Mureș.
E.M.: Cred că e nevoie să explicăm pe rând, cine e fondatorul și care-i treaba cu portalul. Poate unii nici n-au auzit de el!
Eu: Fondatorul e un jurnalist de la TvR Cluj-Napoca. Se numește Szabó Csaba. Lui i-a venit ideea genială în urmă cu niște ani –trei sau patru aproape – să pună bazele unei asociații non-profit sub denumirea Asociația Clubul Media Corbul Alb. Asemenea mine, și Csaba crede că problemele interetnice acolo unde apar, sunt din cauza necunoașterii. Ca să demonteze barierele lingvistice care stau în calea cunoașterii reciproce, și-a propus să facă un portal pe care să posteze articole menite să –i aducă mai aproape pe români de maghiari și invers.
E.M.: Ca un fel de replică la legendele urbane…
Eu: Da, la cele pe care nu știu cine le-a inventat, dar pe care le poți auzi periodic, cum nu merg bine treburile în țară, cum e ceva de pus după perdea, hop și povestea unui român cât p’aci mort de foame că nu știa să ceară în maghiară pâinea în secuime, sau un mândru urmaș de husar e făcut bozgor undeva prin sudul țării! Poveștile astea nu le mai înghit nici copiii de grădiniță!
EM: Deci s-a făcut portalul…
Eu: Portalul unde se vorbește numai românește despre …maghiari. Mai multe rubrici menite să aducă poveștile oamenilor cu și despre relația interetnică în diferitele zone ale țării. La început timid, apoi tot mai entuziaști au apărut colaboratori din toate colțurile țării și din câteva țări europene, dar și din Statele Unite ale Americii, români și maghiari care au avut ceva de povestit. Numărul lor a depășit deja câteva sute!
E.M.: Cum ai ajuns să faci parte din rândul colaboratorilor?
Eu: Nu știu cum a aflat de mine, dar într-o zi a fost mare agitație mare că mă caută cineva de la Cluj. Ideea siteului mi s-a părut chiar bună și am acceptat să fac corectură apoi să și scriu câte ceva. Fără nicio obligație, ca între prieteni. Când apărea pe mesaje: „Citești?” după un timp m-am prins că nu vrea să afle ce fac, ci are ceva să-mi dea spre lectură.
EM: Cum ți s-a părut portalul?
Eu: Interesant. Am aflat multe lucruri despre care habar n-aveam. Mi-au plăcut reportajele dincolo de granițele țării. Despre românii din Ungaria, tăblițele bilingve, drapelul nostru ce flutură pe clădiri alături de tricolorul unguresc și nu se crizează nimeni. Despre românii din Ucraina, din Serbia…
E.M.: Care e cea mai auzită întrebare despre portal?
Eu: Prejudecata e de vină. Mereu sunt întrebată „Pe ce limbă vorbești cu Csaba?”, „Pe ce limbă sunt textele de pe site? „Vorbim românește și toate textele sunt scrise în limba română! De la texte simple despre experiența unei românce, profesoară în secuime, sau a unei familii de maghiari, în vacanță la nea Niculiță, undeva în Munții Apuseni, până la cele istorice, filozofice, toate textele sunt scrise în limba română.
E.M.: Am înțeles că unele texte au fost adunate într-un volum…
Eu: Da, a apărut la sfârșitul anului 2016 un volum, o Antologie Corbii Albi cu 37 de autori din toată lumea putem zice, printre care și subsemnata.
E.M.: Să revenim la bibliotecă!
Eu: De la portal și până la lansarea unei biblioteci n-a fost decât un pas! Biblioteca Româno-Maghiară a fost lansată în toamna anului trecut cu scopul de a trezi apetitul pentru lectură. Și nu oricum, ci printr-o bibliotecă interactivă, cu animatori care săptămânal prezintă literatură maghiară tradusă în românește și literatură română tradusă în maghiară. Partea interesantă este că în schimbul unor recenzii scrise pentru rubrica intitulată „Călimară” de pe site, autorii primesc în dar câte o carte din bibliotecă!
E.M.: Și v-ați gândit să deschideți filiale în țară.
Eu: Prima filială a fost lansată la începutul lunii februarie la Sighetu Marmației, condusă de Horia Picu şi Mihail Manole. Mai există o filială la Cristuru Secuiesc, coordonată de o bibliotecară de meserie, Lőrinczi Edit, angajată la Biblioteca orășenească din localitate, iar în martie vom lansa filiala din Tîrgu Mureș. Cititorii secuieni de limbă română vor putea găsi cărți pe gustul lor la filiala din Târgu Mureș. În schimbul unor cuvinte scrise de ei despre o carte pe care au citit – o și le – a plăcut, vor primi în dar o carte prin poștă de la mine!
E.M.: Ce ne poți spune despre filiala condusă de tine?
Eu: Filiala nu putea să fie decât una deosebită. Se numește „Comunitatea iubitorilor de literatură/irodalomkedvelők közössége” cu sediul pe o pagină de… Facebook, cu un program flexibil și cu câteva zeci de cărți gata să le ofer celor care sunt interesați de literatura maghiară tradusă în limba română sau de literatura română tradusă în limba maghiară.
E.M.: Ne poți da câteva titluri?
Eu: Sunt titluri renumite. De pildă, din operele clasicilor maghiari traduse în limba română, avem: Jókai Mór (Omul de aur, Fiii omului cu inimă de piatră), Molnár Ferenc (Băieții de pe strada Pál), Móricz Zsigmond (Fii bun până la moarte), Kosztolányi Dezső (Zmeul de aur), Krúdy Gyula (Postalionul roșu) etc. Literatura română tradusă în limba maghiară are ca reprezentanți pe Panait Istrati (Pusztai bogáncsok) și Mihail Sebastian (Menedék). Deocamdată.
E.M.: Cum a fost primit siteul, chiar înainte de lansare?
Eu: Am constatat cu mulțumire că există interes. Chiar destul de bine a fost primit. Au fost zile cu impact cu mult peste o mie de persoane. Cu scrisul e mai greu, dar e un pas înainte până și faptul că „fanii” care intră pe pagină își aduc aminte de titlurile romanelor studiate cândva la școală sau apreciază câte un citat, câte o poză a scriitorilor.
E.M.: Lansarea bibliotecii coincide cu un alt eveniment deosebit. Despre ce este vorba?
Eu: Evenimentul deosebit se referă la lansarea celui de al 26 –lea volum din colecția Corbii Albi. Volumul redactat de subsemnata cuprinde trei autori din tot atâtea zone ale țării. Se numește…„trei” în care alături de doi bloggeri public câteva texte ce sper să vă fie pe plac. Unele sunt în premieră, altele au fost recuperate de pe siteuri care nu mai există, iarăși altele se mai găsesc poate pe blog. Lansarea fiind una itinerantă, cea de la Tîrgu Mureș va fi urmată de una la Craiova, la colegul Marius Dobrin și alta la Constanța, la Silviu Măcrineanu. Ambii sunt Corbi Albi. Niște păsări pe care le credeam rare, dar sunt din ce în ce mai multe. Și vor fi și mai multe dacă vom lăsa cultura să facă lumină!
E.M.: Unde și când va fi lansarea?
Eu: Vă voi anunța la momentul potrivit!
Pentru conformitate, Erika MĂRGINEAN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.