La sfârşitul săptămânii trecute s-a desfășurat, la catedrala Mare din Tîrgu-Mureş, o slujbă de pomenire a generalului Ştefan Guşă, fost șef al Marelui Stat Major al Armatei Române.
Slujba a fost realizată de un sobor de preoţi, în frunte cu ÎPS Irineu de Alba Iulia. La acest eveniment comemorativ au participat şi personalităţi din lumea militară şi politică precum: colonelul Bochiş Aurel (preşedintele Clubului Ofiţerilor de Tancuri „Mureş”, fost comandant al Brigăzii 2 Tancuri Tîrgu-Mureş), generalul Paul Iovănel (colaborator pe plan profesional şi prieten al generalului Guşă), Nagy Petroniu (Şeful Serviciului de Pază a Obiectivelor de Interes Judeţean Mureş), generalul Mircea Chelaru (general de armată, a îndeplinit funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române în perioada 15 februarie – 31 octombrie 2000), Ciprian Dobre (preşedintele CJ Mureş), Ionela Ciotlăuş (viceprimarul municipiului Tîrgu-Mureş), consilieri locali târgumureşeni, primarul oraşului Ungheni etc.
De ce la Tîrgu-Mureş?
„Destinul” carierei militare a generalului Ştefan Guşă se leagă indisolubil de Tîrgu-Mureş. Practic, jumătate din cariera sa, după episodul Turda, unitate care aparţinea tot de Divizia târgumureşeană, s-a derulat la comanda Regimentului şi apoi a Diviziei 6 Tancuri, actuala Brigada 6 Tancuri din municipiul nostru.
Pomenirea a fost organizată de Clubului Ofiţerilor de Tancuri „Mureş”, cu sprijinul deosebit de important al comenzii garnizoanei Brigăzii 6 Operaţii Speciale din Tîrgu-Mureş.
Prietenii despre Gușă
Colonelul Bochiş Aurel, preşedintele Clubului Ofiţerilor de Tancuri „Mureş”, ne-a oferit câteva detalii despre activitatea şi personalitatea generalului Guşă, cu care a lucrat aproximativ cinci ani: „Domnul general a fost, printre altele, şef de stat major la Divizia 6 Tancuri din Tîrgu-Mureş şi comandant la aceeaşi divizie. Apoi a fost şeful Marelui Stat Major al Armatei. După evenimentele din 1989 a fost înlocuit din şefia Marelui Stat Major şi a fost numit şef de stat major la Armata a 4-a Transilvania la Cluj. După aceea, a fost numit comandant de armată la Armata a 2-a Buzău. Acolo şi-a încheiat cariera prin decesul din 28 martie 1994. Deci de atunci au trecut 20 de ani. Am lucrat cu dumnealui vreo 5 ani. A fost un mare specialist militar, un umanist deosebit, era foarte apropiat de oameni, foarte accesibil, foarte corect şi arareori l-ai văzut nervos sau supărat din cauza oamenilor. Găsea, cu o glumă, cu o vorbă de duh, ieşirea din cele mai complicate situaţii. Şi-a iubit mult meseria şi oamenii”.
„Un mare patriot”
După părăstasul de la Catedrala Mare, un scurt discurs despre generalul Guşă a ţinut generalul Paul Iovănel, cel care a lucrat mulţi ani cu gen. Guşă, iar în ultima perioadă a vieţii acestuia, când gen. Guşă a fost comandant la Buzău, gen. Iovănel a fost locţiitorul comandantului de la Buzău: „Şi-a iubit cu un deosebit respect familia. A murit prematur – la 53 de ani, o vârstă la care era în puterea activităţii. Cunosc faptul că avea o sănătate de fier, nu avea nicio boală cronică. Boala a survenit imediat după evenimentele din decembrie 1989 şi aceasta l-a secerat într-un timp relativ scurt.
Generalul Gușă a fost şi rămâne un mare patriot. Este nepermis ca în ziua de astăzi să auzi din gura unor politicieni sau mai puţin politicieni, din gura a unor preşedinţi sau nepreşedinţi, a unor asociaţii guvernamentale sau neguvernamentale… că gen. Gușă a fost trădător de neam. Istoricii ar trebuie să se aplece mai mult asupra evenimentelor din decembrie 1989 şi să facă lumină pentru ca gen. Guşă să fie aşezat în rândul personalităţilor care şi-au jertfit viaţa în slujba patriei şi a apărării intereselor patriei”.
La fel, Nagy Petroniu, Şeful Serviciului de Pază a Obiectivelor de Interes Judeţean Mureş, consideră că gen. Guşă merită să fie aşezat în rândurile eroilor naţionali: „Am comemorat 20 de ani de la moartea celui care a fost gen. Guşă Ştefan, un erou naţional care la Revoluţie sub nicio formă nu a vrut să accepte intervenţia militară a trupelor sovietice şi a altor state în România”.
Contestat de unii, lăudat de alţii
Ştefan Guşă (n. 17 aprilie 1940 – d. 28 martie 1994) a fost un general român, care a îndeplinit funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1986-1989). A făcut parte din echipa de generali trimisă de Nicolae Ceauşescu la Timişoara la 17 decembrie 1989, fiind prezent acolo în perioada în care a avut loc represiunea din 17-20 decembrie 1989 în urma căreia au murit 73 de persoane. În anul 1997, în rechizitoriul Parchetului Militar prin care au fost trimişi în judecată generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac a fost învinuit şi generalul Guşă – dar în cazul său procesul n-a putut avea loc ca urmare a decesului.
Generalul Guşă este un personaj contestat de unii, lăudat de alţii. Cei care îl contestă spun că generalul Guşă a fost luat prin surprindere de amploarea manifestaţiilor de protest din Timişoara şi, după două zile de lupte, bate în retragere, neputând continua represiunea începută în 17 decembrie. Totuşi, pentru alţii, el este un erou, după cum arată însuşi o relatare a generalului: „Am evitat un dezastru recuperând tancurile ajunse în mâinile răsculaţilor Timişoarei, dar n-am executat ordinele de reprimare şi nici pe acelea de a-i aresta pe cei din clădirea Operei”, a declarat el mai târziu într-un interviu acordat jurnalistului militar, col. George Vasile.
La Tîrgu-Mureş
Care a fost legătura generalului cu Tîrgu-Mureşul? Ştefan Guşa a fost numit la data de 13 august 1976 în funcţia de şef de stat major al Diviziei 6 Tancuri „Horia, Cloşca şi Crişan” din Tîrgu-Mureş, fiind avansat ulterior la gradul de colonel inginer (23 august 1979), din nou înainte de expirarea duratei de stagiu în grad.
Ştefan Guşă a devenit la data de 10 noiembrie 1981 comandant al Diviziei 6 Tancuri „Horia, Cloşca şi Crişan”, al cărei şef de stat major fusese timp de cinci ani. Este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea) la 23 august 1984.
„Nu” ruşilor
Un alt lucru lăudat de susținătorii săi este faptul că în calitatea sa de şef al Marelui Stat Major, a refuzat să ceară ajutorul trupelor sovietice sau ale altor ţări din Tratatul de la Varşovia pentru a ajuta Armata Română la restabilirea ordinii, după cum a declarat el însuşi: „mi s-a spus că mor oameni. Dar m-am gândit câţi au murit când am mai avut trupe străine în ţară şi am refuzat orice intervenţie străină. Poate am greşit. Poate am fost prea categoric…”.
Generalul Guşă a murit de cancer osos la data de 28 martie 1994.
Titi Dălălău