Nici 10 la sută din faptele cercetate de către procurorii civili mureşeni, fără a le socoti pe cele instrumentate de către anchetatorii DNA şi DIICOT, nu se finalizează cu un rechizitoriu. Dintre acestea, mult mai puţine se încheie cu o condamnare. Totuşi, fiecare dosar de urmărire penală îl costă pe contribuabilul român bani frumoşi, iar, în multe situaţii, dreptatea se lasă îndelung aşteptată. Cât de eficient este sistemul românesc de justiţie, aflaţi mai jos.
Matematic
… cifrele sunt cel mai bun indicator al performanţei unei structuri, în cazul nostru judiciare. În 2010, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tîrgu-Mureş au fost înregistrate 25.793 de cauze, împărțite astfel: 342 activitatea proprie, 18.074 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și 7.377 la cel din Harghita. Dintre acestea doar 1.588 s-au transformat în rechizitorii care au fost trimise apoi în judecată, după cum urmează: două la Curtea de Apel, 937 Tribunalul Mureș și 649 Tribunalul Harghita. Asta înseamnă că doar 6% din dosarele instrumentate de către procurori, ajung mai departe în fața unui judecător transformându-se într-un dosar. Situația e relativ aceeași în 2011. Pe parcursul anului trecut s-au înregistrat un număr total de 23.708 de cauze, din care: 539 activitate proprie, 15.876 Tribunalul Mureș și 7.293 Tribunalul Harghita. Dintre acestea, doar 1.690 au dat naștere unor rechizitorii, împărțite astfel: 12 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, 1.071 la Tribunalul Mureș și 607 la Tribunalul Harghita. Explicaţiile pentru munca aceasta în zadar, care înseamnă antrenarea unui număr mare de poliţişti ce lucrează sub supravegherea procurorului, de procurori, de experţi etc. ar fi multiple. Dacă sunt sau nu satisfăcătoare, pot aprecia cititorii.
Fapta nu există
O primă explicaţie ar fi că nu în toate dosarele se poate proba infracţiunea, nu în toate aceasta există. «În primul rând, nu toate cauzele în care s-au depus plângeri sau chiar și cele în care au fost sesizări din oficiu, nu în toate se poate dovedi săvârșirea unei infracțiuni. Sunt foarte multe plângeri făcute din motive neîntemeiate, motive personale pe care le are o persoană față de alta, la un moment de supărare. Iar apoi, după ce se fac verificări se stabilește, fie că este neîntemeiată, fie nu se pot proba faptele reclamate. Aici, din păcate există un număr de persoane care deja sunt cunoscute la noi, așa- zișii reclamagii, care tot timpul reclamă pe cineva. Pentru ei a devenit foarte firesc, dar pe noi efectiv ne deranjează pentru că e un volum de activitate: să faci cercetări, verificări, ca mai apoi să-ți dai seama că de fapt e o plângere lipsită de temei. Iar acest timp l-am putea folosi mai bine în instrumentarea unor cauze serioase, cu infracțiuni grave», ne explică procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tîrgu-Mureş, Petru Dan. E posibil să fie multe situaţii de acest gen, dar nu ne iese din minte procentul de 6% cauze soluţionate cu rechizitorii. Dar să mergem mai departe cu explicaţiile. ,,O altă situație este în cauzele în care nu s-au putut descoperi autorii. Posibilitățile de investigație sunt limitate uneori, când nu avem niciun punct de plecare, nimic de exploatat. Cauza rămâne, iar uneori întâmplător descoperim autorul, dar alteori niciodată. Iar acelea sunt cauze înregistrate, dar care nu ajung să fie finalizate în instanță cu rechizitoriu”, ne-a arătat Petru Dan.
Această problemă s-ar putea atenua prin modificarea codurilor şi prin statuarea că în cazul unei crime spre exemplu, fapta nu se prescrie niciodată. Iar căutarea autorilor ar continua până la elucidarea cazului. Mai mult, periodic, procurorii sunt obligaţi să întreprindă acte în dosarul respectiv. Ceea ce sperăm că se şi întâmplă, neavând cum să verificăm, urmărirea penală fiind secretă. Teoretic.
Joaca la parchet
Cauzele numărului redus de dosare care ajung să fie judecate în instanţă ţin şi de cultura juridică a mureşenilor. Unii folosesc parchetul drept un mijloc de a-şi rezolva conflictele. ,,Mai este încă un aspect care este deranjant pentru noi. Sunt cauze de natură civilă, în care o parte care are interes să-și rezolve un drept în instanță, pentru a evita niște taxe care trebuiesc plătite în procesul civil, fac plângeri penale în ideea că poate penalul stabilește ceva și cu asta își lămuresc ei problemele cu oamenii cu care au diferite afaceri sau ajung la neînțelegeri. În aceste situații stabilim că fapta nu este de natură penală, ci este de natură civilă și persoanele respective trebuie să se adreseze la instanțele civile», completează procurorul general.
Alţii justiţiabili însă nu ştiu unde ar trebui să se adreseze şi încearcă la parchet. Chiar dacă plângerea nu este de competenţa parchetului, aceasta apare ca înregistrată şi la parchet. «Sunt multe cazuri de acest gen și de aceasta apare această diferență mare între numărul cauzele cu care suntem sesizați și numărul persoanelor care ajung efectiv să fie trimise în judecată”, spune Petru Dan.
Acesta recunoaşte că nici poliţiştii nu sunt vinovaţi pentru soluţionarea a unui număr atât de redus de cauze cu rechizitorii. ,,Nu se pune problema aici, decât într-o foarte mică măsură, că cercetările făcute de către organele de poliție nu sunt bune, pentru că noi când constatăm că o cauză nu este lămurită, noi o restituim. Codul Penal ne permite acest lucru și atunci noi o restituim organului de poliție cu îndrumări și la arătăm ce trebuie să facă, stabilim și termene și atunci se fac cercetări în completare, iar pe urmă primim cauza înapoi. Dar acestea sunt foarte puține”, încheie şeful Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tîrgu-Mureș lista de cauze. După cum observaţi nu apare nicăieri vreo cât de mică îndoială asupra activităţii procurorilor. Cauzele sunt în întregime exterioare.
Despre transparenţă
Dacă ne-am lămurit cu parchetul, cu procesele nu am făcut-o nici până azi, după ce ne-a luat vreo trei săptămâni să discutăm o dată cu preşedintele Curţii de Apel Tîrgu-Mureş, care, nu-i aşa, este o persoană extrem de ocupată? Ne-ar fi interesat din cele 1600 de rechizitorii cu care au fost sesizate instanţele – Tribunalul Mureş, Tribunalul Harghita şi Curtea de Apel Tîrgu-Mureş – în 2010, câte au fost soluţionate. Sau din anii anteriori. Cum nu avem până la această oră o statistică oficială din partea Curţii de Apel Tîrgu-Mureş, discutăm teoretic doar despre tergiversarea dosarelor în instanţă, care aşa cum vă vom arăta mai jos nu are decât o legătură tangenţială cu judecătorii, ci sunt imputabile tot unor cauze exterioare.
Ligia Voro, Vasile Dancea, Cătălin Hegheş