După șase decenii de captivitate în spațiul sovietic, pe 27 august 1991 a avut loc Proclamarea Independenței de stat a Republicii Moldova. La doar câteva ore distanță, România a devenit prima țară care a recunoscut oficial independența Republicii Moldova. Mișcarea de eliberare națională începuse totuși cu câțiva ani înainte. În 1989, pe 27 august, Frontul Popular al Republicii Moldova a organizat o adunare națională care a impus, pe 31 august 1989, adoptarea limbii române drept limbă de stat și revenirea la alfabetul latin.
După ce a oscilat ani de zile între Vest și Est, prinsă în plasa oligarhilor fără scrupule și a politicienilor stipendiați la Kremlin, Republica Moldova și-a găsit un nou model de dezvoltare, drumul către democrație, securitate și prosperitate – integrarea europeană. Astfel, și-a asigurat singura șansă reală pentru a soluționa două dintre cele mai mari amenințări la adresa securității naționale: dependența energetică de Federația Rusă și armata străină care staționează pe teritoriul său.
Republica Moldova este un stat tânăr, cu instituții în plină formare, care se vor consolida și dezvolta în procesul de aderare la UE. Totodată, este un stat liber, mai puternic și capabil să își găsească locul binemeritat în Europa.
Sper să trăim cu toții ziua în care granița de pe Prut va rămâne un simplu indicator pentru cei care călătoresc „de acasă pân-acasă”. (Zdob și Zdub) Dincolo de valorile și aspirațiile politice comune ale României și Republicii Moldova în marea familie europeană, între cele două state românești va exista totdeauna o unitate de limbă, istorie, cultură și de tradiții. Niciun regim politic de la Chișinău sau de la București nu va reuși să trimită această constantă identitară într-o anexă a istoriei noastre comune.
Leonard Azamfirei
Foto: gov.md