O supravieţuitoare al celui de-al Doilea Război Mondial, care a fost martora urmărilor bătăliei de la Oarba de Mureş, unde şi-au găsit sfârşitul peste 11.000 de militari români în perioada 17 septembrie şi 5 octombrie 1944, în luptele pentru eliberarea Ardealului de Nord, Lucreţia Mărginean, a prezentat, joi, de Ziua Eroilor, la Cimitirul Eroilor din acest sat, o poezie compusă de ea.
„Mult tare nu am stat pentru că ne-au refugiat la Sânpetru de Câmpie. Când veneam acasă – satul era plin de nemţi ne puneau să tăiem raţe şi le duceau la cantina lor. Când am venit înapoi nu am mai găsit nimic. Am găsit eroi, stăteau pe hotarul nostru cum stau znopii (snopii, n.r.) după secerătură, erau adunaţi. Pe noi, tineretul, ne-au scos să îi căutăm prin buzunare dacă le găsim acte sau ceva să le dăm la ofiţerii mai mari. La unul au găsit o poză, nu ştiu dacă era acasă sau a fost soţia la el, că el stătea pe scaun, ţinea un copil pe un genunchi şi alt copil pe celălalt şi soţia dânsului cu alt copil stătea în braţe. Trei copii au rămas fără tată. (…) Au fost civili care nu au ieşit din sat, vreo doi ciobani care nu au vrut să iasă din sat să îşi lase turma. Era ciobanul cu fata lui de 13 ani, pe amândoi i-au împuşcat. Soţia lui era cu doi copii acasă şi i-au împuşcat şi pe ei. Au mai împuşcat şi bătrânii care au rămas acasă, i-au împuşcat pe bieţii. La întoarcere, casa noastră avea ţigle stricate şi căpriori rupţi, dar nu au dat foc. Măcar atât… am adunat vreo 3 coşuri de schije, de gloanţe şi de muniţie numai de la noi din curte”, a povestit Lucreţia Mărginean cum a găsit satul Sfântul Gheorghe, situat în imediata apropiere a Cimitirului Eroilor de la Oarba de Mureş.