Filmele 3D au ceva ciudat. Uneori ţi se pare că realitatea filmului ar fi realitatea ta, că o invadează. Asta se întâmplă de exemplu când un obiect zboară spre tine şi ţi se pare că te va lovi în cap. Dar, în acelaşi timp, mintea ştie că e doar un film şi că acel obiect care vine spre tine nu există în sala de cinema, ci doar pe ecran.
Cam aşa e şi cu lumea asta reală, care ne conduce viaţa. Lumea e 3D! Ce vezi e ceea ce ţi se arată, nu ceea ce există! Voi da exemple foarte concrete, banale poate, pentru că ele ilustrează în modul cel mai uşor de înţeles această lume 3D. Mă refer mai întâi la programul şcolar ,,laptele şi cornul”, program care mi se pare o risipă de bani şi o bună afacere pentru cei care doresc să fure din banii publici. În primul rând, există în România mii şi mii de copii care nu au, financiar vorbind, nicio nevoie de acest lapte şi corn. Dar şi ei primesc: ca să aibă cu ce să joace fotbal pe holurile şcolilor. Apoi, laptele merge la sute de sate din ţară. Mă întreb: de ce trebuie să primească copiii din satele româneşti lapte spălăcit, importat din Ungaria, când ei, acolo acasă în sat au la dispoziţie lapte adevărat de vacă pe care ţăranul e nevoit să-l vândă la negru, cu 2,5 lei litrul, la jumătate din preţul la care e vândut laptele spălăcit în magazine, la orăşenii care doresc să consume alimente bio? În loc să încurajăm sătenii să producă lapte adevărat de vacă pentru ca odraslele lor să aibă ce bea, noi încurajăm copiii să bea lapte spălăcit din Ungaria! Unde e logica aici? Nu contează. Noi trebuie să credem ce vedem pe ecran: guvernanţii se ocupă de binele şi sănătatea copiilor, pe care, uite, îi hrăneşte cu lapte (sănătos) şi cornuri!
Un alt episod al lumii 3D este birocraţia, pusă adeseori pe seama binelui populaţiei. De exemplu, e bine să ţi se ceară 1.000 de avize şi de acte pentru construirea unei case de 60 de metri pătraţi ca să nu cumva să construieşti în ea o centrală nucleară care să pună în pericol securitatea oraşului. Şi, desigur, e normal să trebuiască să obţii autorizaţie de construcţie dacă doreşti să-ţi schimbi culoarea vopselei la gard! Desigur, fără ochelarii 3D ne dăm seama că aceste avize au singurul rol de a umple buzunarele unor instituţii. Ar mai fi multe astfel de exemple, dar spaţiul limitat mă obligă să mă opresc aici.
Ministrul Borbely a propus de curând să se renunţe la avizele de mediu necesare pentru anumite lucrări care nu au niciun impact asupra mediului. Doar pentru că s-a lovit el de problemă!
Titi Dălălău