Ultimul episod din războiul pădurilor s-a consumat în acest an când Judecătoria Reghin a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta forma asociativă Domeniul Silvic Gudeameşterhaza
Când călătorești prin pădurile județului Mureș nu se poate să nu auzi drujbele lucrând zi și noapte la tăierile mai mult sau mai puțin legale de copaci și să nu vezi camioane sau chiar căruțe trecând încărcate cu lemne până la refuz în miezul nopții pe drumurile forestiere. Tocmai faptul că aceste camioane sunt active în miez de noapte, când ochiul ațipit al poliției este adormit de tot, ridică unele semne suplimentare de întrebare. Iar pe lângă faptul că pădurile sunt decimate prin tăieri masive, statul român trebuie să ducă o luptă crâncenă în instanță pentru a-și păstra în proprietate pădurile și cu urmașii foștilor grofi maghiari. Statul îi acuză pe maghiari de fraudă în încercarea lor de a dovedi că pădurile sunt de drept ale lor, iar maghiarii acuză instituțiile statului că nu aplică legea…
Grofii și pădurile
Toată povestea a început acum aproximativ 100 de ani, când grofii maghiari și-au împărțit între ei pădurile județului, păduri care apoi au intrat, odată cu reforma agrară din 1921, în proprietatea țăranilor. Însă, în 2005 profitând de apariţia Legii nr. 247/2005 (care prevede reconstituirea dreptului de proprietate privind terenurile forestier deţinute anterior confiscării abuzive de către regimul comunist), urmaşii nobililor maghiari s-au întors în Munţii Gurghiului să-şi revendice proprietăţile. În baza Legii nr. 247/2005, moştenitorii familiilor Bánffy, Kemény, Bethlen, Farkas, Éltető etc., mulţi dintre ei cetăţeni străini, au depus la Judecătoria Reghin cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor, păşunilor, fâneţelor, terenurilor agricole şi imobilelor de pe acestea, situate în aria judeţului Mureş. Ca să aibă două şanse de câştig, moştenitorii au depus aceste cereri atât în nume propriu, cât şi în numele a două societăţi comerciale din perioada interbelică, reînfiinţate în 2005. Înainte de război, cele două entităţi, S.C. Domeniul Silvic Gudeameşterhaza S.A. şi S.C. Societatea Anonimă de Silvicultură Ardeleana S.A., au administrat o parte a fondului funciar – societăţi reînfiinţate ca entităţi continuatoare ale structurilor iniţiale, „în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.” De aceea, grofii maghiari cer retrocedarea pădurilor în contul societății Gudeameșterhaza, care ar urma să administreze aceasta arie din Mureș, societatea fiind reprezentată de casa de avocatură Rózsa.
Prefectura se opune
În vremea mandatului prefectului Marius Pașcan, prefectura Mureș a încercat să obțină câștig de cauză în procesele de revendicare a pădurilor. „Considerăm că, terenurile solicitate nu fac obiectul Legii nr. 247/2005, deoarece acestea au fost preluate de către Statul Român, în baza Legii nr. 91/09.02.1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.BI.), anterior datei de referinţă din Legea nr. 245/2007 – 06.03.1945, ca effect al Legilor 498/03.07.1942, 433/02.1944 şi 478/06.10.1944”, se arată într-un comunicat transmis de către purtătorul de cuvânt al Prefecturii Mureș, Cristina Manoilă. În plus, „la nivelul Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Mureş, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost respinse în totalitate”, se arată în același comunicat.
Argumente
Prefectura Mureș a adus argumente pentru care retrocedarea către urmașii foștilor grofi maghiari nu ar trebui să aibă loc. Astfel, Prefectura chiar a acuzat avocații revendicatorilor de fraudă: „În vederea solicitării reconstituirii dreptului de proprietate după persoane juridice, conform Legii nr. 247/2005, comitetele ad-hoc conduse de Casa de avocatură „Rózsa, Rózsa & Rózsa”, şi de Cszuszner Ferenc Csaba au încercat şi au obţinut prin fraudarea legii la Judecătoria Reghin, înfiinţarea şi înscrierea formelor asociative S.C. Domeniul Silvic Gudeamesterhaza S.A. şi Societatea Anonimă de Silvicultură Ardeleana S.A., ca şi continuatoare în drepturi şi obligaţii a fostelor societăţi comerciale pe acţiuni, care au funcţionat până în anul 1948 sub aceeaşi denumire”. În plus, reprezentanții Prefecturii consideră că Legea nr. 247/2005 prin modificările aduse Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr. 1/2000, prin Titlul IV, V, VI, nu reglementează şi restituirea bunurilor – terenuri agricole, păşuni, păduri etc., cărora le-au fost incidente prevederile Legii nr. 91/1945 şi a altor acte normative referitoare la Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice.
Ultimul episod
Ultimul episod din războiul pădurilor s-a consumat în anul 2012 când „prin Sentinţa civilă nr. 1394 din 22 iulie, Judecătoria Reghin a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta forma asociativă Domeniul Silvic Gudeameşterhaza S.A. în contradictoriu cu Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, şi respinge acţiunile civile conexate formulate de reclamanta Bánffy Éva Mária Rozália Helena Johanna. Miza acestui proces era suprafaţa de teren forestier de 19.850 ha pe raza comunelor Stânceni, Răstoliţa, Lunca Bradului şi Filea Deda”, ne-a transmis Cristina Manoilă.
„O hotărâre trebuie executată”
Avocatul Rózsa József din Tîrgu-Mureș, care a reprezentant interesele unor revendicatori maghiari de păduri, este nemulțumit că Prefectura Mureș încearcă să păstreze pădurile chiar dacă judecătorii le-au retrocedat urmașilor grofilor maghiari: „La ora actuală Comisia județeană are sute de procese. Prefectura ar trebui să pună în executare o hotărâre judecătorească de trei ani jumătate. Să respecte legea. Un organ de stat ar trebui să fie primul care să respecte o hotărâre judecătorească definitivă. În prezent Comisia județeană are sute de procese pentru retrocedări. Dar pentru a amâna hotărârile bagă câte o revizuire, o contestație. Sper ca noul prefect să pună în aplicare hotărârile judecătorești. Toți clienții noștri au câștigat în instanță. Dar cei de la Prefectură au venit cu tot felul de argumente și s-a dovedit în instanță cu nu sunt reale. Au durat procesele astea aproape patru ani, dar nu au putut demonstra că au dreptate. O hotărâre trebuie executată, nu se discută”.
Vasile Dancea