Magdalena Dorina Suciu: „Am scris și voi scrie ceea ce simt”

După-masa zilei de 16 octombrie va rămâne una de neuitat pentru toți cei care au răspuns invitației de nerefuzat a poetei Magdalena Dorina Suciu. Ciudata construcție modernă din curtea cetății medievale, despre care s- a scris și spus multe, s-a dovedit a fi locul ideal pentru o asemenea lansare de carte. Marele astru orbitor cobora treaptă cu treaptă în drumul său spre apus lăsând încă la vedere cerul albastru cu pete albe de nori, ca odată cu lăsarea serii luminile aprinse să transforme fiecare ochi de geam al cupolei în tot atâtea oglinzi!

Așteptând întâlnirea cu poezia

Respectând sfertul academic, timp în care sala s-a umplut de oameni sosiți nu doar din oraș, ci și din alte localități, precum Cluj sau Constanța, organizatorii evenimentului verificau toate detaliile pentru reușita lansării. De undeva din spatele unui paravan au fost aduse noi scaune și tot au mai rămas cățiva curioși în picioare. Printre spectatori, așezată cuminte, strângându-și buchetul de flori în mână, nonagera mamă a poetei nu-și scăpa din ochi fata. La masa plină de flori alături de sărbătorita zilei, poeta Magdalena Dorina Suciu, au luat loc Nicolae Băciuț în rolul moderatorului, Angela Mariașiu cu nelipsita ei chitară, criticul de artă Valentin Marica și Dan Gâdea, cel care avea să – i dea glas taragotului moștenit de la nașul său, regretatul Dumitru Fărcaș.

Și poezia a sosit!

Luându-și rolul în serios, cunoscutul om de cultură Nicolae Băciuț a anunțat auditoriul că în cele ce avea să urmeze nu va fi o simplă lansare de carte, ci o adevărată întâlnire cu poezia. Și nu s-a înșelat. Încercând s-o prezinte pe Magdalena Dorina Suciu, poeta de nota zece, moderatorul serii orice ar fi încercat, precum odinioară Ovidiu, poetul exilat la Tomis, „versus erat”. Știm că românul s-a născut poet, dar asta nu înseamnă să ne apucăm cu toții să scriem poezii. Mai ales nu, pentru că „Noi, cei care scriem de o viață poezii avem o temere a noastră de concurență”. Cu pilde și citate a demonstrat apoi că ingredientul principal al unei poezii este, ca la o mâncare bună, să pui „un pic de suflet”.

„Fără muzică nu suntem decât niște plante”

Asemănător celor care cunosc multe și vor să le împărtășească și celorlalți, Nicolae Băciuț a și glumit, a spus și pilde, a recitat poezii și ajuns la concluzia că Magdalena Dorina Suciu după ce a reușit să-și salveze sufletul, acum „salvează alte suflete prin poezia ei”. Și a recitat poezia lui Romulus Vulpescu: „Pentru că în fiecare zi ne batem joc /de păsări, de iubire și de mare. /Și nu băgăm de seamă că, în loc, /rămâne un deșert de disperare”. Prin pilda măgărușului căruia înțeleapta măgăriță i-a explicat că „fără credință nu ești decât un măgar”, iar noi, „fără cântec nu suntem decât niște plante”, i-a cedat microfonul Angelei Mariașiu.

„Pe aici a trecut Dumnezeu”

Dacă i-au uitat cumva numele, auzindu-i vocea puternică și clară, cei prezenți și-au adus aminte de reghineanca Angela Mariașiu, folkista care a cântat la Cenaclul Flacăra! „Pe aici trec și eu ca o secundă uitată, ca lacrima lui Dumnezeu”, a răsunat vocea ei sub cupola ce strălucea în mii de luminițe, reflectând în zeci de gemulețe spectatorii. Interpreta care a reușit să cânte poeziile lui Nicolae Băciuț din volumul „La taclale cu Dumnezeu”, a găsit inspirația de a lăsa și versurile Magdalenei „să cânte”. Astfel am putut asculta în prima audiție versurile ce dau titlul celui de al zecelea volum de poezii a Magdalenei Dorina Suciu: „Femeie, nu îți este îngăduit să mori!” Recunoscând că nu l-a pregătit și nici nu era sigură că va ieși un cântec. Dar a reușit! „Ea are cuvintele, eu am muzica”, a spus interpreta cu modestie.

„Ce a vrut să spună autorul?”

Continunându-și rolul de moderator, Nicolae Băciuț a vorbit și despre profesoarele de literatură română care după lecturarea unei poezii îl întrebau: „ce a vrut să spună autorul?” Ce întrebare enervantă! „Dacă ai citit și n-ai înțeles nimic, înseamnă că autorul n-a vrut să spună nimic!” Din vorbă-n vorbă a recunoscut că nu a scris niciodată ca să fie pe placul vreunui critic. A scris în schimb când a simțit din partea cititorilor că așteaptă un cuvânt de la el. „Nu te duci să-ți cumperi o carte pentru că a fost lăudată de un critic de artă”, și totuși i-a cedat microfonul și criticului de artă, Valentin Marica. Poezia Magdalenei vorbește de la sine, a spus pe tonul acela specific, accentuând cu grijă fiecare silabă, rostind consoanele într-un mod aparte. Și-a amintit apoi de emisiunea „Surprize, surprize” când actorul Ion Dichiseanu a recitat din volumul Magdalenei „Anotimpuri îngenuncheate”, apoi i-a înmânat cele două volume proaspăt scoase de la tipar! Analizând poeziile Magdalenei Dorina Suciu, subliniind elementele autobiografice, concluzionează: „mersul poetei este zborul”, la cei 50 de ani ai ei.

Zece volume ca zece prichindei

„Și Dumnezeu suspină”, când ajunge „Aripa sub ape”, și găsește „Cătușe pentru suflet”, sau „Orhidee în cuib de zăpadă”. Pentru că sunt „Voluptăți imperceptibile” căci „Din lumină se nasc cuvintele”. Și-ți amintești de „Copilărie – pâine dulce”, apoi de „Jarul secundei” și de „Anotimpuri îngenuncheate” și de concluzia la care ajunge: „Femeie, nu ți este îngăduit să mori!” Am împletit titlurile celor zece volume ale poetei, dintre care ultimul, „Femeie, nu-ți este îngăduit să mori!” a fost editat în colecția celor 100 de volume dedicate centenarului Marii Uniri.

Surpriza serii

Frumoasa și talentata actriță Cristinela Olăreanu a fost una dintre surprizele serii. „Cel mai bun recitator din câte cunosc”, astfel a prezentat-o moderatorul și i-am dat dreptate. În scurt timp, cufărașul pictat, așezat pe un scaun, la oarecare distanță de masa încărcată cu flori, în sfârșit și-a dezvăluit rostul. Recitând, povestind plină de voioșie, jucând cu toți porii ei de actriță, Cristinela a scos din cufăr, ca din lada Pandorei, Speranța, mereu ultima ce iese din cutie. O sticluță cu nisip albastru ca marea și o scrisoare pe care a citit-o apoi: „O fereastră în amurg / Ai deschis în astă seară / Sub cupolă într-un târg / în cetatea medievală. / Eu-ți aduc un colț de vară / și îți scriu pe al ei nisip / te felcit la lansare / Joacă-ți îngerii pe chip / Vreau să cred c-ai înțeles / Nu-ți e îngăduit să mori / Domnul calea ți-a ales / Să-ți crească aripi și să zbori!”.

Cuvinte de mulțumire

Profund emoționată de prestația actriței, Magdalena Dorina Suciu n-a mai așteptat moderatorul și a intervenit cu mulțumiri adresate tuturor celor care au făcut posibilă apariția celui de al zecelea volum, intitulat „Femeie, nu îți este îngăduit să mori!”. De la editor, până la ilustratorul ediției Mariana Șerban, prietenilor, cunoscuților și iubitorilor de poezie, celor prezenți și tuturor care au contribuit la reușita acestei seri, le-a adresat câte un cuvânt de mulțumire.

Atmosferă prietenească

Un public atât de cuminte, atât de cuprins de emoția momentului mai rar! Vrăjit de recitalul Cristinelei, ascultând apoi o ghirlandă de versuri impletite din poeziile lui Eminescu, Vieru, Nichita Stănescu și … Băciuț, i-a venit rândul lui Dan Gâdea și colegului său care l-a acompaniat la orgă. Înainte de a-i fi încântat pe cei prezenți cu acordurile bine cunoscutului taragot ce aparținuse regretatului Dumitru Fărcaș, a menționat că nimic nu este întâmplător. Atât colegul de la orgă, profesor oboist și el, cât și Dumitru Fărcaș și Dan Gâdea sunt născuți în comuna Groși de lângă Baia Mare. Toți trei au studiat oboiul, cei doi fiind absolvenți ai Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj și fini ai celui care a vrăjit auditoriul „de pe întregul mapamond” cu taragotul său! Ce a urmat a fost un adevărat recital de poezie și muzică, de la doina bătrânească dedicată măicuței poetei, până la acordurile mai vesele ale canțonetei.

Dedicații

Seara s-a lăsat peste cupola luminând ca un far peste cetate. La masa oficială poeta, înconjurată de zeci de fani, neobosită dădea autografe. Gurmanzii ciuguleau din bunătățile așezate pe mese, așteptându-și rândul să primească și ei o dedicație. De la restaurantul cetății se auzea o muzică în surdină. Liniște și pace. Cetatea se pregătea de culcare. Noaptea se lăsa încet peste întâlnirea cu poezia, cu femeia de nota zece, căreia nu îi este îngăduit să moară!

Erika MĂRGINEAN