Când dușmanul e invizibil, trebuie să crezi că el există, ca să te poți feri de el. Așa este dușmanul zilelor noastre, noul coronavirus. Unii cred în existența lui și respectă recomandările autorităților, alții dimpotrivă, contribuie la zădărnicirea acestor măsuri de prevenire a răspândirii virusului. Teoriile se bat cap în cap. După atâtea teorii conspiraționiste, iată destăinuirea unui tânăr care s-a confruntat cu dușmanul invizibil și s-a vindecat după 28 de zile de spitalizare.
Articol preluat de pe Rfi, autor Alex Olaru. Poze de pe pagina de facebook a lui AB.
Andrei Balint. un tânăr de 32 de ani din Cluj, proaspăt tătic și fost pacient de COVID-19., spune că oamenii trebuie să înțeleagă că nu e de glumit cu acest virus:
A.B.: A început totul în noaptea pe 9 spre 10 aprilie, când am avut primele frisoane, febră, foarte mare oboseală, dureri de spate. A doua zi, când mi-am luat temperatura, aveam undeva la 38,5. Am sunat la medicul de familie care mi-a recomandat Paracetamol câteva zile. Într-adevăr, trecea febra, scădea, dar după șase-opt ore, după ce se termina efectul paracetamolului, revenea febra. După două-trei zile, a început și tusea. Eram convins că-s foarte mari șanse să fie COVID. Pe data de 14, mi s-au recoltat probe acasă, iar în noaptea dinspre 14 spre 15 aprilie, deja aveam probleme de respirație și toată noaptea a fost cu tuse.
A doua zi, pe 15, am sunat la ambulanță, am fost dus la triaj, mi s-a făcut o radiografie, câteva analize de sânge pentru oxigenare. Așa am ajuns la spitalul de boli Infecțioase din Cluj, unde mi s-a confirmat diagnosticul. Am început tratamentul standard cu Plaquenil. Am făcut iar radiografie. Nu aveam chef de nimic, simțeam foarte mult oboseală. În câteva zile am început să am și mai mari probleme de respirație. Am primit supliment de oxigen, dar nu am fost intubat sau ceva, a fost doar masca de oxigen.
Rep.: Dar ai stat la terapie intensivă.
A.B.: În prima fază am stat opt zile pe salon, cu tratamentul cu Plaquenil, dar mi s-a făcut un CT cu vreo trei zile înainte să ajung la Terapie Intensivă care arăta că pneumonia a ajuns la 75% ca întindere. Am mai făcut niște proceduri de respirație încă în salon, după trei zile am făcut iar un CT, cu contrast, unde s-a văzut că pneumonia, deși nu a mai avansat ca suprafață, devenea mai intensă. Și atunci au decis să mă transfere la terapie intensivă.
Rep: Câte zile ai stat la Terapie Intensivă?
A.B.: Cinci zile. În prima fază, mi-a fost frică de terapie intensivă, dar în toată experiența asta și mai ales acolo m-am simțit în foarte mare siguranță.
Rep: De ce?
A.B.: Pentru că vedeam cum toată lumea era concentrată să mă fac bine. De la infirmiere până la medici. Se vedea că știu ce fac și am avut o siguranță că o să fie OK, o să fie bine. Am făcut și mai multe proceduri de respirație, trebuia să stimulez plămânii, să respire. După cinci zile, m-am întors în salon. Între timp, a ajuns și soția mea la spital, tot cu COVID. I s-a confirmat și ei după o săptămână jumate, după ce am fost eu confirmat. Am fost colegi de salon și, după alte patru zile, am avut o durere destul de urâtă în spate, sub omoplatul drept. A fost o durere groaznică, absolut orice mică mișcare, simțeam ca niște ace. M-au trimis la Terapie Intensivă o noapte, pentru supraveghere și mai multe analize amănunțite. Am mai făcut un CT cu contrast și diagnosticul a fost de inflamație a unei zone, o urmare a pneumoniei pe care am avut-o înainte. După câteva zile și-a revenit și problema asta și, cumva, după data de 4-5 mai, m-am simțit mult mai bine.
Rep.:Colegii tăi de salon, ceilalți pacienți cu COVID, pe ei cum i-ai simțit?
A.B.: Saloanele sunt de două persoane la spitalul de Boli Infecțioase de la Cluj. În prima parte am avut un coleg, un domn mai în vârstă, care părea destul de liniștit. Iar în a doua parte, am fost coleg cu soția mea. Ea a făcut o formă foarte ușoară, mai mult ca o răceală, dar a fost mai bine așa, pentru că era gravidă în luna a noua. A și născut în data de 8 mai, în condiții speciale. Cel mic e bine, e negativ, după două teste, l-am luat acasă.
Rep: Nu ți-ai putut vedea copilul la început?
A.B.: S-a izolat de noi. Ea era la maternitate, noi eram în altă clădire, în spital. (…)
Rep: Ai pus acel grafic pe Facebook cu experiența ta. Sun niște cifre care arată ce calvar este pentru un pacient de COVID-10. Tot pe Facebook circulă tot felul de postări, de teorii, cum că nu e mare lucru acest COVID.
A.B.: Nu, nu e nicio teorie a conspirației, pentru noi, COVID-ul e foarte urât ca și manifestare. Vreau să trag un semnal de alarmă celor care nu cred că există COVID sau au alte teorii ale conspirației și consider că oamenii trebuie să rămână precauți ca și până acum. Să nu fie relaxați, să nu lase garda jos. În continuare, să poarte mască, mănuși, să se spele bine pe mâini, să respecte distanța socială și celelalte măsuri care trebuie. Trebuie să rămânem precauți.
Rep: În momentul în care medicii ți-au spus că te-ai vindecat, că ai acei anticorpi acum, ți s-a explicat mai departe ce înseamnă asta. Tu ești în afara unui nou pericol de contagiune, nu ești? Ai informațiile de tipul acesta?
A.B.: Am anticorpi, doar că, medicii nu știu exact cât de mult vor ajuta ei în viitor, într-o lună, două, trei. Cumva încă riscul de contaminare este. Nimeni nu cunoaște dinamica acelor anticorpi și cum pot fi ei folosiți de sistemul imunitar. Îți dai seama dacă m-am bucurat că au ieșit două teste negative consecutive, știam că voi veni acasă, dar în continuare voi rămâne în izolare 14 zile, deși e doar o recomandare. NU este obligatorie. E o recomandare să rămân în casă încă două săptămâni tocmai pentru că să nu fiu expus unei noi infecții.
Rfi-Alex Olaru
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.