Mândru popor, deşteaptă-te!

Mă încăpăţânez să cred că într-o bună zi mândrul meu popor va asculta de îndemnul poetului revoluţionar, Andrei Mureşanu, şi se va deştepta! Deşi pare greu de crezut că din somnul cel de moarte se mai poate trezi cineva! Nu-mi face cinste, dar recunosc eroic că, vineri, comemorarea evenimentelor de la Oraba de Mureş, unde în urmă cu 70 de ani au pierit peste 11000 de soldaţi, mi-au stors lacrimile neputinţei. De şapte ori să încerci să cucereşti un deal în vârful căruia e duşmanul, care te ia ca din oală, iar tu să încerci iar şi iar, de la picioarele colinei să înaintezi! E o tentativă absurdă, din start menită eşecului. Cum de nu s-a găsit nimeni să judece, să schimbe strategia? Trebuiau să piară mii de oameni până să încerce atacul pe flancuri, aşa cum ar fi trebuit să procedeze de la bun început?
Apoi mi-am amintit de „mândrul ciobănel, tras ca prin inel” din balada populară Mioriţa. Unii nu sunt de acord cu mine când spun că, prevenit fiind de oiţa bărsană, oiţa năzdrăvană, ciobănaşul ar fi trebuit să încerce să-şi salveze viaţa! Ce folos că te resemnezi în faţa sorţii? Că-ţi va pune „fluieraş de fag” la mormânt? Că măicuţa ta bătrână o să creadă că te-ai însurat cu o fată de crai fără s-o chemi şi pe ea la nuntă?
Apoi am trecut oceanul şi nu puteam să nu constat că în două sute de ani americanii au realizat mai multe decât am reuşit să facem noi în două mii de ani! În anii ’70 segregaţia încă era în floare pe la unchiul Sam, iar acum îl au pe Obama ca preşedinte! E un mare pas înainte în schimbarea mentalităţii!
Revenind în ograda noastră, noi ce facem înainte de alegeri? Ne plângem că sunt prea mulţi candidaţi. Că unii-s prea bătrâni, că alţii-s de umplutură, sau că sunt expiraţi, de femei ce să mai vorbim, ar face bine să stea la cratiţă, iar despre o figură nouă cu şanse mari, cârcotaşii spun că ar fi bun, păcat că nu-i român?!
Nu vi se pare că doarme pe el poporul? Din când în când e zgândărit ba cu arborarea steagului secuiesc, ba cu autonomia după modelul sud-tirolez, dar numai atât încât să nu pice de pe scaun, în rest îşi doarme somnul cel de veci.

Erika MĂRGINEAN