Dintr-un OUG într-altul, ca dintr-o minciună într-alta, pentru că habar nu au ce fac!
Mihai-Dan Farcaș, președintele Forța Dreptei Mureș: ”Ce să le mai explic, că lucrurile se fac când sunt importante, nu când sunt urgente, altfel nu o scoți veci la capăt. Lipsește viziunea, lipsește competența și lipsește analiza de impact, dar ei sunt cei pe care românii i-au vrut la București, i-au vrut la butoane și în Guvern!”
Este uluitor cât de puțin înțeleg politicienii, politrucii și birocrații consecințele reale ale deciziilor pe care le semnează cu o ușurință periculoasă. Modificările aduse prin Ordonanța de urgență nr. 52/2025 nu sunt simple detalii tehnice sau „ajustări legislative”. Sunt decizii cu efect direct, brutal, asupra mediului de afaceri românesc — în special asupra antreprenorilor generali care lucrează corect, pe proiecte publice finanțate prin programe guvernamentale precum Programul Național de Investiții Anghel Saligny, dar și toată economia indirectă care depinde de proiectele asumate de instituții.
Să impui ca un executant — adică antreprenorul care a realizat efectiv lucrările — să NU își poată încasa banii până la câteva luni după01.01.2027, înseamnă să-i condamni la faliment cu premeditare. Vorbim de peste un an și jumătate în care companii care și-au făcut treaba nu își pot acoperi nici salariile, nici furnizorii, nici creditele de trezorerie accesate tocmai pentru a executa acele lucrări.
Și cunoaștem cum se mișcă votarea bugetelor și cum primele luni din an nu prea miști, decât în anumite limite cu plățile, deci din nou maschează o minciună și o prezintă ca o gogoașă.
Cei care au conceput și semnat acest act normativ fie:nu înțeleg mecanismele economice elementare; nu au verificat niciun impact financiar real; sau — și mai grav — nu le pasă.
O legislație scrisă fără să fie gândită
Este suficient să te uiți la modul în care s-au scris prevederile pentru a vedea superficialitatea și lipsa de responsabilitate. Nu există o analiză de impact reală. Nu există simulări financiare. Nu există nici măcar o etapizare care să protejeze IMM-urile românești.
Politicienii decid de la birou, cu aer condiționat și indemnizații sigure, în timp ce antreprenorii care au livrat lucrări în teren trebuie să aștepte cu lunile — sau anii — pentru a fi plătiți.
”Nu există ”nu știu” în conversațiile cu parlamentarii mureșeni, pentru că le-am adus la cunoștință petiții și situațiile reale. În acest sens, ce să înțelegem mai departe? Dacă ei știu, dar nu se schimbă nimic, aș zice că trăiesc deconectați de realitate, într-o altă lume!”, subliniază Mihai-Dan Farcaș, președintele Forța Dreptei Mureș.
OUG41 + OUG52 + 2025 = rețeta perfectă pentru prăbușirea firmelor locale
Ordonanța de urgență nr. 41/2022 a fost deja o lovitură grea pentru mediul privat, prin birocrația și blocajele financiare create. Acum, OUG52 nu doar că nu repară nimic, dar extinde dezastrul. Practic, statul spune: „am pierdut controlul, oprim toată țara până ne dăm seama ce se întâmplă, chiar dacă nu suntem suficient de pregătiți și nici nu ascultăm de cei pregătiți, iar cu problemele voastre, cu banii, cu viitorul românilor… peste doi ani.”
”Este o formă de naționalizare mascată a fluxurilor de numerar private, prin blocarea deliberată a încasărilor. Un mecanism pe care nici cele mai absurde regimuri birocratice nu și l-ar fi permis.”, semnalează Mihai-Dan Farcaș, președintele Forța Dreptei Mureș.
Cine răspunde pentru efectele în lanț?
Firmele românești care lucrează pe proiecte publice nu sunt niște „speculanți”, ci parteneri contractuali. Ele plătesc salarii, taxe, contribuții, furnizori, rate la bancă. Dacă nu își primesc banii la timp, nu își pot onora obligațiile.
Când o firmă se închide din cauza acestor întârzieri, nu dispare doar un CUI — dispar locuri de muncă, dispar competențe, dispar capacități tehnice.Asta nu pare să intereseze pe nimeni dintre cei care semnează ordonanțe.
Acționați când e important, nu când e urgent
Guvernanții noștri reacționează doar când criza explodează în stradă, nu atunci când poate fi prevenită printr-o legislație inteligentă și realistă. Un stat responsabil nu-și sabotează propriii executanți, nu-și blochează investițiile, nu își lovește propriii contribuabili.
Dacă vrem infrastructură, drumuri, școli, spitale — trebuie să plătim corect și la timp companiile care le construiesc. Nu în 2027, primăvara. Nu după ce jumătate dintre ele au intrat în insolvență.
Biroul de presă
Forța Dreptei Mureș