Poate că mi se pare numai mie, dar am senzaţia că în loc de zăpadă, zilele trecute a fulguit cu nepăsare.
Privesc luminiţele din centrul împopoţonat, bradul ce-şi schimbă culorile ca semaforul, cei doi Moşi Crăciun, unul pe jos cu zurgălăi şi altul în sania — pe roţi, trasă de un cal alb şi mă aştept să văd oameni veseli în jur. Nimeni nu râde. E o chestie serioasă probabil să-ţi faci selfie cu telefonul lângă ornamentele strălucitoare, ori să-ţi opreşti copilul să stea preţ de o poză lângă omul de zăpadă!
E frig.
Comercianţii stau zgribuliţi în căsuţele de lemn înşiruite pe cele două laturi ale parcului. Doi tineri înfulecă porumb fiert, retraşi lângă perete. Un grup ceva mai zgomotos – mămici şi mulţi copii – se înarmează cu vată de zahăr, cea mai ieftină şi spectaculoasă ofertă din târg. Piticii nu ajung, din fericire, până la tejgheaua căsuţelor, aşa că doar părinţii văd cifrele care n-ar reuşi să-i facă să zâmbească pe mulţi dintre ei!
Lume serioasă!
Câte un tătic ar trece deja pe partea cealaltă a străzii, dar e chemat înapoi de cel mic. Moş Crăciun îi îmbie bilingv pe trecători să îndrăznească o plimbare cu sania. De ce sunt doi Moşi Crăciun? De ce nu zâmbesc ca în reclame? De ce nu are niciunul un sac cu jucării – ar putea să se mire concitadinii mei, de n-ar fi fost ninşi cu blazare.
În Piaţa Teatrului, lângă bradul alb, un grup de copii înfruntă frigul schiţând paşi de dans de încălzire pe ritmul dictat de telefonul unuia dintre ei. Fără vată de zahăr, fără haine groase măcar, par cei mai binedispuşi din zonă.
În autobuzul cel nou, plin până la refuz, la căldură, sunt mulţi tineri ce vin din zona academică. Pe o parte stau băieţii de la UPM, vorbesc despre programare, comenzi şi chestii de informatică. Paralel cu ei, un grup de studente de la UMF, vorbesc despre teste, loteria răspunsurilor şi note. Nici studenţii nu prea râd, dar măcar sunt mai veseli faţă de ceilalţi călători care privesc încruntaţi în gol.
Dacă aş fi avut o baghetă magică, aseară, în centru, ar fi nins uşor, ca să alunece sania. Moş Crăciun ar fi stat lângă o sobă cu jar pe care ar fi copt nişte castane, aşteptând renii ca să-i aducă sacul cu cadouri! Toată lumea ar fi fost fericită, cu zâmbetul pe buze! Nimeni nu ar fi avut grija facturilor! Muzică şi voie bună ar fi fost peste tot. Chiar şi în autobuz: băieţii de la UPM ar fi discutat cu fetele de la UMF: Bilingv!
Aşa cum ar fi frumos în decembrie, de luna cadourilor!
Erika MĂRGINEAN