„Muzica e cel mai aproape de sufletul meu”

Povestea mureșenilor de la deja celebra emisiune Vocea României continuă. Plecat tocmai din orașul Luduș, Cristi Nistor este cel care prin muzică reprezintă cu mândrie județul Mureș. Încăpățânat, ambițios și luptător – așa cum singur se caracterizează – Cristi Nistor a făcut senzație la Cerbul de aur hitul „Coji de portocale”și continuă să facă prin vocea lui senzație la Vocea României. Locuiește la București din 2003, dar n-a uitat de orașul natal Luduș. Cântă de la 17 ani, iar din 2003 s-a mutat la București, ca să fie mai aproape de pasiunea lui. Care este povestea de succes a mureșeanului am aflat chiar de la el…

La 17 ani…

Rep.: De când te-ai apucat de cântat?

Cristi Nistor: Cânt de pe la 17 ani. Atunci am început să cochetez cu muzica, în zona noastră, la Luduș și Tîrgu-Mureș, iar acum se fac 8-9 ani de când cânt.

Rep.: Ai cântat sigur, cu trupe, ai avut trupa ta?

Cristi Nistor: Am început să cânt singur. Am cântat singur multă vreme, iar albumul pe care l-am lansat a fost tot singur. Ulterior, de prin 2010, am început să cânt cu trupe. Am cântat cu trupa Friends prima dată, din care face parte colega mea de emisiune, Laura Gherescu. Am fost soliștii aceleiași formații. În 2011 m-am alăturat formației Avenue, cu care am cântat până în luna august a acestui an și cu care am avut foarte multe realizări.

Rep.: Lăsând la o parte Vocea României, ce faci acum?

C.N.: Momentan nu cânt, ci sunt super-concentrat pe Vocea României. Cu trupa, cum îți spuneam, nu mai colaborez din luna august a acestui an. Îmi place să fiu concentrat într-o singură direcție. Mă dedic unui singur lucru și bun.

Trăiesc din muzică

Rep.: Ai ajuns la stadiul la care să trăiești din muzică?

C.N.: Având în vedere că de zece ani nu fac altceva în afară de muzică… Doar din asta am trăit toată viața mea, de când sunt în București. Muzica și media au fost singurele surse de venit.

Rep.: Ai studii muzicale?

C.N.: Am făcut un liceu mai complex, să zic așa…. În clasa a noua și a zecea am fost la Luduș la profil real, iar clasele a unsprezecea și a doisprezecea la București la profil uman. Cât despre facultate, un an am făcut la Universitatea de Stat din București, la limba franceză, după care am terminat facultatea de muzică. Nu m-a lăsat sufletul să nu fac totuși ceva de profil.

Profesor

Rep.: Ce instrument ai studiat?

C.N.: Am făcut pedagogie muzicală, deci sunt profesor.

Rep.: Cum de nu predai?

C.N.: Pentru că nu e o pasiune. Nu mă văd încă sau poate niciodată să predau. Îmi place în față, îmi place să cânt. Facultatea de fost o bază.

Rep.: La Vocea României de ce te-ai dus?

C.N.: Pentru a încerca, pentru a gusta, pentru a mai schimba ceva, pentru că odată lansat albumul în 2006 am avut o anumită popularitate. Deși aveam o anumită vârstă și poate n-am știut să o gestionez. Ulterior, muzical vorbind, am solidificat foarte bine experiența și anii care au trecut, cu trupele… am cântat la foarte multe evenimente, în foarte multe locuri. Toate acestea mi-au adus și o încredere de sine și o experiență bogată, iar acum am vrut pur și simplu că mai schimb macazul și să fac și altceva mai glorios, poate. Asta nu înseamnă că renunț la ce am făcut (…). Vocea României îți aduce și o altă valență a carierei pe care poți să o ai.

Rep.: Ce aștepți de la Vocea României, crezi că ai șanse să câștigi și dacă da, ce crezi că se va întâmpla după?

C.N.: Nu-mi prea îmi place să am așteptări.

Rep.: Trebuie să ai așteptări, altfel nu te-ai fi înscris…

C.N.: Bineînțeles. Dar totodată îmi place și politica pașilor mărunți. Falsele așteptări îți pot crea mari dezamăgiri, așa că sunt bucuros că am ajuns până aici și o iau treptat, etapă cu etapă. Urmează live-urile, să vedem ce se întâmplă mai departe. Oricum e clar că tot ce se întâmplă nu poate fi trecut decât în partea pozitivă a lucrurilor.

Oamenii, show-ul, PRO TV

Rep.: Cum e să iei parte la un show de genul acesta?

C.N.: Sunt niște oameni foarte faini, foarte mișto, și colegii mei, și cei care se ocupă de noi. Familia Pro e o familie foarte mișto. De la cățeii care stau pe iarbă și până la cei mai de sus sunt o familie, iar asta-mi place foarte mult. Chiar vorbeam cu lumea și mă întrebau dacă am avut emoții la duel și am zis că am avut emoții, și le-am transformat în emoții pozitive și constructive. Dar e momentul acela de maximă tensiune care pur și simplu te ia și dă cu tine de pământ. Nu contează experiența, și nu mă refer la mine. Uitați-vă la Brenciu sau la alții care plâng, indiferent câți ani de scenă au în spate. Vine momentul acela peste tine și te copleșește. E ceva unic, ce te face să zâmbești mereu când te gândești la experiență.

Rep.: De ce ai ales-o pe Loredana și pe cine ai fi ales dacă s-ar fi întors toți patru?

C.N.: Nu știu ce să spun. Cred și în alegerile de moment, sunt un tip spontan și de obicei primul gând care-mi vine e cel pe care-l aleg. Într-adevăr oamenii sunt diferiți, dar muzica este numitorul comun al celor patru. Oricare ar fi fost alegerea mea, sunt convins că ar fi fost una bună.

Loredana Groza

Rep.: Cum e să lucrezi cu Loredana? Eu am avut norocul să o văd la o petrecere privată și mi s-a părut altfel decât o percepeam văzând-o la televizor, punea mai mult suflet.

C.N.: E foarte fain. Ea e o tipă foarte faină și așa cum ai spus și tu pune foarte mult suflet în tot ceea ce face, în vorbele pe care le spune și sfaturile pe care ți le dă. Probabil oamenii își creează altfel de impresii, dar ea e un om foarte deosebit și special. Mie unul îmi place foarte mult să lucrez cu ea.

Rep.: Ce s-a schimbat de când ești la Vocea României, cum au reacționat cei de acasă? Uite, Vizi era foarte mândru că a pus Batoșul pe hartă.

C.N.: Apropo de ce spunea și Vizi și eu m-am luptat și mă lupt în continuare. Din 2003, fiind în București, poate am avut șansa mai des să pun Ludușul pe hartă. Cu Cerbul de Aur în 2004, cu lansarea clipului și albumului în 2006, iar acum cu această emisiune. Oamenii au reacționat foarte bine. Cel puțin cei de acasă au fost tot timpul alături de mine și m-au susținut mereu. Chiar și la nivelul televotingului, când a fost cazul. Luduș și Batoș nu sunt nume foarte sonore la București, dar îmi aduc aminte că în 2004, la experiența de la Cerbul de Aur, am avut cele mai multe voturi, în condițiile în care era un vot cu taxă (…).

Muzică, muzică, muzică…

Rep.: Ce te vezi făcând peste câțiva ani, după ce se va fi terminat experiența cu Vocea României?

C.N.: Muzică am făcut, muzică voi face. Sunt un tip foarte principial, foarte încăpățânat, foarte ambițios și luptător și cu toate obstacolele care au fost de-a lungul timpului, nu m-am lăsat. Cu siguranță nu mă voi lăsa. Deși mi s-a spus că aș avea înclinații spre mai multe domenii, muzica e cel mai aproape de sufletul meu. A cânta și a compune sunt poate lucrurile pe care le simt cel mai bine. Cu siguranță și peste câțiva ani și peste mai mulți ani tot muzică voi face.

A consemnat Cătălin Hegheș