Potrivit unei estimări făcute de Institutul Naţional de Statistică, în ultimul deceniu, populația României a scăzut cu două milioane de locuitori din cauza emigrației. Recensemântul populației din 2011 arată o scădere de peste 30 de mii de locuitori în județul Mureș față de recensământul din 2002. Motivele pentru care oamenii de toate vârstele părăsesc țara diferă de la caz la caz. În căutarea unui trai mai bun, din cauza lipsei de perspectivă în dezvoltarea profesională, în cazul tinerilor cu studii superioare, sau mai nou, pentru a cere azil politic într-o țară exotică.
Indiferent de motivul care i-a trimis în pribegie, majoritatea postărilor pe paginile de socializare trădează dorul de acasă, nostalgia după locurile natale ale celor plecați, mai puțin în cazul celor care se simt persecutați din motive doar de ei știute. Cei rămași acasă „haștag rezist”, fără să se implice prea mult în activitățile de înfrumusețare a orașului sau în păstrarea curățeniei acolo unde mai există.
Tot mai puțini sunt cei care se pot mândri că ar fi la a doua sau la a treia generație de locuitori ai urbei. Ei sunt cei care oftează după vremurile de demult și privesc cu scepticism spre viitor. Nou-veniții în oraș nu cunosc, nu le pasă de istoria urbei și nici nu prea înțeleg văicărerile primilor, numindu-i cârcotași. Lor și celor care vor să cunoască Tîrgu Mureșul de altădată, le sunt dedicate aceste rânduri.
La nașterea unui nou cartier
Oricât de secretos ar fi fost vechiul regim (aici ar trebui să adaug „de tristă amintire”), tot s-a aflat că în partea de nord a orașului se va construi un nou cartier de locuințe. Calendarul arăta luna mai a anului 1968. Nu a trecut mult timp și zvonul s-a transformat în realitate. Pentru pregătirea șantierului de construcții, au început demolările. Zona demolată purta numele de Câmpul Țigănesc încă din 1722, iar noul cartier avea să fie cartierul Cornișa de azi. Considerat cel mai frumos cartier din oraș, acesta nu necesită nicio prezentare, însă cu atât mai mult mi se pare interesantă istoria zonei unde s-a născut cartierul.
Mergem înapoi cu 125 de ani
În partea de nord a orașului, zona numită Câmpul Țigănesc era o zonă despre care se spunea că n-ar putea fi o atracție turistică. Examinând un desen din 1893 publicat de liget.ro se poate vedea o casă mai răsărită, cu jaluzele de lemn la ferestre despre care se spune că ar fi fost casa prim-violonistului țiganilor. Pe ambele părți ale drumului, vara prăfuit, după ploaie plin de noroaie, se înșiruiau căsuțe mai mult sau mai puțin modeste, urcând dealul până sus, străjuite de copaci și multă verdeață. Cronicarii de pe vremea respectivă menționeau acea zonă ca fiind „Câmpul Țigănesc, acolo unde azi se află orașul nemțesc”. De altfel denumirea zonei a suferit schimbări periodice. Dacă în 1862 se numea Câmpul Țigănesc, în 1873 i se spunea Strada Câmpul Țigănesc, ca peste câteva decenii numele să i se schimbe în strada Lavotta János, apoi în strada Muzicanților. Din anii ‘40 se numea ba Cartierul țigănesc de interior, ba Cartierul Afumat, apoi din 1943 s-a decis ca „zona numită actualmente Cartierul Afumat și cele câteva case din porțiunea străzii Horthy Miklós dincolo de Piața Mussolini spre sud-est să se numească Pasajul Lavotta János-köz. Această denumire a rămas neschimbată până în 1965 când i s-a pus numele de Strada Brândușei.
Lecție de istorie
Spicuind din lucrarea lui Sebestyén Mihály – grație aceluiași liget.ro, aflăm că „începuturile jocului actoricesc școlar se leagă de Colegiul Reformat și de teatrul în aer liber de pe Câmpul Țigănesc”, citat din memoriile lui Fogarasi Sámuel, din 1823. Tot în această lucrare se vorbește despre judecătorii străini. Cetățenii erau nemulțumiți de judecătorul șef Aranka Dániel, în 27 martie 1790 „pentru că a adus nemți în oraș, oferindu-le la preț de nimic locuri de case în Câmpul Țigănesc”. Pe vremea aceea, Câmpul Țigănesc cuprindea și actualul Bulevard al Cetății (fostul Bulevard 1 Mai), deci acolo ar fi fost aceste terenuri de vânzare.
Anunțuri publicitare începând din 1807
Potrivit unui anunț din 1807: „Orașul scoate la vânzare terenurile din Câmpul Țigănesc. Vor fi construite 16 clădiri pentru membrii formației orășenești a țiganilor, clădiri care la nevoie vor putea fi cedate și altor muzicanți, deoarece acestea le vor rămâne în proprietate”. În ședința de consiliu local din 1888 (30 iunie) s-a încercat clarificarea apartenenței terenurilor. În 1919, același consiliu local a acordat „un ajutor financiar pentru reconstrucția caselor din Câmpul Țigănesc și platoul Lavotta, grav avariate de viscolul de zăpadă din 1 mai 1888 și de alunecarea de teren ce a urmat”. În 1937 s-a extins iluminatul public în cartierul Câmpul Țigănesc. În acest cartier au locuit majoritatea țiganilor muzicieni.
Cum au prins culoare casele muzicanților
În strada Revoluției de azi, în zona numită colțul Israel a locuit un vestit meșter zidar pe nume Soós Pál. El a construit aproape toate casele frumoase din Tîrgu Mureș la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Zidarului îi plăceau petrecerile, glumele, după obiceiul meșterilor mari. Legenda spune că într-o zi i-a chemat pe toți muzicanții din Câmpul Țigănesc pentru o petrecere ce nu s-a terminat decât peste trei zile și trei nopți. În vremea asta oamenii lui Soós Pál le-au zugrăvit casele muzicanților. Obosiți, după atâtea zile și nopți de petrecere, muzicanți nu-și mai recunoșteau casele! Le căutau împleticindu-se de oboseală, minunându-se de casele colorate!
Pe platoul Lavotta, în anii 60
Drumuri desfundate, cărări și pasaje au mai rămas din ce a fost odată în Platoul Lavotta. Garduri nu găseai decât rar ca să despartă cocioabele de beton, dar locuitorii de aici cu toate astea aveau respectul proprietății. În fața căsuțelor își spălau rufele, acolo își preparau hrana pe un foc deschis, nu se retrăgeau sub acoperiș decât pentru procreere. Toată viața comunității se desfășura în văzul tuturor, pe scenă deschisă, aflăm din liget.ro.
1972
Construcția noului cartier era deja în toi. În 1972 chiar în vârful dealului se vedea deja cantina studențească. Cartierul sărăcăcios al țiganilor a fost demolat în cele din urmă, cu greu. Greu s-au lăsat duși de acolo, fiind obișnuiți cu locul și nefiind nici prea pretențioși. Dacă nu aveau drum pe acolo, ceilalți ocoleau zona, căci faima ei devenea din ce în ce mai proastă. Se zvonea că cel care îndrăznește să urce la ei, viu nu scapă de acolo. Autorul articolului din liget.ro susține că a fost pe acolo, e drept însoțit de câte un coleg de clasă care locuia în zonă, dar nu a pățit niciodată nimic. A mai adăugat însă că după pantalonii lui jerpeliți de trening ce purta, l-ar fi putut confunda cu ușurință cu locuitorii din dealul Lavotta!
Incendiu provocat pe platoul Lavotta
Șantierul avansa cu pași mari. Cocioabele nu puteau fi demolate cu mașinăriile tradiționale, terenul fiind accidentat. I-a venit atunci cuiva ideea să le dea foc! Zile întregi a fumegat dealul, seara sclipind în întuneric jarul încins. Nu prea avea ce să ardă. Scânduri umede, folie de catran, cârpe, resturi mucegăite nu ard, doar fumegă. Oamenii s-au mutat în cartierul din spatele Oncsa. (cartierul Rovinari de azi). Pe zi ce trecea se înălțau blocurile moderne în locul cocioabelor de altădată, ștergând până și amintirea cartierului plină de istorie.
Erika MĂRGINEAN
Sursa liget.ro
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.