O fereastră deschisă spre Securitatea din Luduș

Întâmplător sau nu, apariția unei lucrări deosebite, ieșită din comun, este „Luduș. Averea Securității” pe care o datorăm profesorului de istorie Mircea Gheborean care îi îndeamnă pe cititori să o citească „pentru că nu veți da la nimeni socoteală. Dacă vă supără ceva, dacă vă îngroziți de cele citite, mulțumiți lui Dumnezeu că acele vremuri au trecut. Din înțelepciunea populară să învățăm că în tot binele este un rău și în tot răul este un bine”.
Desigur, cititorul care va parcurge cele trei sute de pagini ale lucrării va decela ce a fost bine și ce a fost rău în activitatea instituției care a fost înființată prin Decretul nr. 221 din 30 august 1948 și care s-a numit inițial Direcțiunea Generală a Securității Poporului (DGSP). Ca sarcină principală, DGSP, sau Securitatea, numele cunoscut al poliției politice, avea ca sarcină principală „apărarea cuceririlor democratice și asigurarea securității Republicii Populare Române, contra uneltirilor dușmanilor din interior și exterior”.
Activitate „înainte” și „după”

Într-o scurtă istorie a Securității, Gabriel Catalan și Mircea Stănescu, document aflat la sfârșitul lucrării, afirmă că „Securitatea a continuat să funcționeze fără întrerupere după decembrie 1989. Au fost păstrate aceleași structuri, s-a menținut cea mai mare parte a angajaților și au fost utilizate vechile practici și metode operative”.
Înainte de 1989, rețeaua informativă era compusă din mai multe categorii de informatori: „Candidați, informatori, rezidenți, gazde, persoane de sprijin”, persoane care informau „organele” în toate domeniile de activitate și a căror operă însumează în fondul „Rețea” a Securității păstrat la CNSAS aproximativ 400.000 de dosare de informatori, pentru anii 1948-1989. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost înființat prin Legea privind accesul la propriul dosar și de deconspirare a Securității ca poliție politică în anul 1999 și de atunci, cercetătorii au acces la documentele înregistrate ca „strict secret”.

De la ouă sustrase, la sabotaje economice

Lucrarea debutează cu interesante note ale prof. Mircea Gheborean, cel care a traversat anii dintre începuturile și sfârșitul Securității. Amintiri care încep în anul 1949, copil fiind și se încheie la deplina maturitate în anul 1989. Pe lângă acestea, cartea conține pagini impresionante cu declarații, rapoarte, interogatorii, monografii ale unităților comerciale și industriale din oraș, precum și scurte istorii ale partidelor antebelice și urmăriri ale foștilor legionari. Pe lângă aceste aspecte, cât de cât serioase, aflăm și amănunte nesemnificative. Astfel, o profesoară de la Liceul din Luduș nu ia nicio măsură împotriva unui elev care…. fumează. Alți doi elevi râd de un coleg de-al lor care este mai apropiat de politica momentului. Soția președintelui de la CAP Gheja nu raportează întreaga producție de ouă. Pe lângă acestea, Securitatea a cercetat și situația unor anvelope de bicicletă rebutate la FCMAC sau semnalează părăsirea unor utilaje agricole în câmp pe timpul iernii. În toate cazurile sunt menționate o mulțime de nume, oameni cunoscuți acum sub adevăratul chip, nu sub acela pe care îl știam de zeci de ani. Documentele fotocopiate de CNSAS sunt destul de lizibile, mai trebuie folosită uneori și lupa, dar sunt autentice și ne prezintă printr-o fereastră imaginară oameni și fapte din trecutul apropiat.
Ioan A. Borgovan
Foto: prof. Mircea Gheborean